Gorunescu.ro

Think. Feel. Give.

Facts

Declarație pe proprie răspundere, model editabil

By on 25/03/2020

Am decis să-mi aduc umila contribuție la salvarea de amenzi a celor care nu au o imprimantă acasă, prin oferirea gratuit spre descărcare a acestui model editabil word a declarației pe proprie răspundere, pentru ieșit la cumpărături.

Declarație pe propie raspundere

Autoritățile au anunțat că este permisă și completarea ei pe telefon sau tabletă.

Link de download aici.

Succes!

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Scrisoare deschisă către premierul Ludovic Orban: Introduceți carantina generală în România.

By on 20/03/2020

O să fiu scurt și la obiect:

„Stimate domnule premier Ludovic Orban,

Subsemnatul Radu Gorunescu, vă implor să decideți, cât mai repede cu putință, limitarea deplasărilor personale la strictul necesar pentru aprovizionare și urgențe, pentru toată populația României. Carantină generalizată pentru absolut toată lumea, cu excepțiile prevăzute de lege. Toată lumea să stea închisă, în locuințele proprii, fără dreptul de a se mișca în voie.

Știți foarte bine că fiecare zi mai devreme cu care se impune acesastă măsură extraordinară, va salva zeci sau poate sute de vieți zilnic.

Știți de asemenea că fiecare zi de întârziere în aplicarea cestei măsuri, posibil ne va costa pe fiecare dintre noi viața cuiva drag.  

Vă mulțumesc,

Cu stimă,

Radu Gorunescu”

Și acum motivele acestei scrisori, ca să nu fiu acuzat de răspândirea de panică:

  • în primul rând este un apel la calm și rațiune, observând greșelile care s-au făcut în alte state europene unde epidemia a scăpat de sub control
  • în California tocmai s-a anunțat complete lockdown
  • în China măsura de complete lockdown (carantină totală) a adus stoparea epidemiei
  • pe stradă se poate încă observa un număr semnificativ de persoane care nu iau în serios recomandările autorităților, motiv pentru care forțarea lor prin lege să stea în casă este singura metodă preventivă de stoparea a vectorului de transmitere – omul.

Disclaimer: acest articol este un apel la calm, nu la panică, nu dați cu pietre, Dacă totuși vreți să-mi închideți site-ul, eu stau cu conștiința împăcată că mi-am făcut datoria, până nu este prea târziu.

PS: Am trimis scrisoarea pe e-mail domnului prim-ministru, la adresa publică pm@gov.ro

 

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Apa din Slobozia Ep 6. Instalațiile de filtrare cu cărbune activ și osmoză inversă

By on 06/03/2020

Azi 06.03.2020 am avut exclusive access la noua stație de filtrare a apei din Slobozia. Ochiul lui Sauron din Mordor, unde nici un muritor de rând n-a ajuns vreodată. Glumesc, evident, stațiile de tratare a apei sunt zone de securitate strictă, din motive ce țin de sănătatea publică.

Trebuie să mulțumesc pe acestă cale domnului primar Adrian Mocioniu pentru invitație și amabilitatea de a-mi răspunde la întrebări, uneori incomode. Se pare că serialul gorunescu.ro pe tema apei din Slobozia, precum și lupta pe baricade, de ani de zile, a grupului de facebook „Vrem apă curată la Slobozia” încep să dea rezultate.

Mulțumesc și specialiștilor de la Urban care ne-au pus la dispoziție informațiile tehnice, atât de greu de aflat cu niște ani în urmă, când tăcerea edililor și a politicienilor era „asurzitoare”.

Încep cu câteva poze:

Instalația de osmoză inversă

photo_2020-03-06_19-08-37 (2)

Panoul de automatizare al instalației de osmoză inversă

photo_2020-03-06_19-08-37 (3)

Camera de control a stației de tratare, totul este controlat de calculatoare

photo_2020-03-06_19-08-37 (4)

Clădirea care va adăposti instalațiile de osmoză inversă și de filtrare cu cărbune activ

photo_2020-03-06_19-08-37

Diagrama de flux a instalației de filtrare cu osmoză inversă

photo_2020-03-06_19-08-38 (2)

Recipientele albastre sunt filtrele cu cărbune activ

photo_2020-03-06_19-08-38

Și acum facts:

După cum se vede din poze, elementele principale ale noii instalații de filtrare sunt pe poziții, iar structura de rezistență a halei metalice este aproape terminată. Urmează conectarea la rețeaua de apă și realizarea instalației electrice, finisarea clădirii cu panouri sandwich, probe funcționale și apoi punerea în funcțiune. Termenul estimat de primarul Adrian Mocioniu este luna Aprilie.

Am întrebat dacă instalația de osmoză inversă are și partea de remineralizare. Nu o are, dintr-un motiv întemeiat, instalația este prevăzută să filtreze 150 m3/h, dintr-un consum mediu de 300-600 m3/h – Slobozia și localitățile adiacente conectate. Asta înseamnă, în funcție de consum, că va filtra între 25 și 50 % din apa furnizată. Dacă o filtra pe toată, stația ar fi fost extrem de scumpă, iar rezultatul ar fi fost apă distilată. Care este nocivă pentru consumul uman, ducând la decalcifierea oaselor și osteoporoză.

Paranteză. În Japonia anilor 70-80 s-au introdus pe scară largă instalațiile de filtrare prin osmoză inversă a apei de mare, din lipsa surselor terestre de apă dulce. După 20-30 de ani, s-au trezit cu o „epidemie” de osteoporoză, cauzată de zeci de ani de consum de apă mult prea pură pentru organismul uman. Fac precizarea că osmoza inversă poate produce inclusiv din apă de mare apă aproape distilată.  Însă apa perfectă pentru absorbție în intestinul uman trebuie să fie ușor mineralizată, iar dacă nu e, organismul extrage calciul din oase pentru a o remineraliza, extracție nocivă pe termen lung. Motiv pentru care instalațiile moderne de osmoză inversă au filtre de remineralizare, care se consumă în timp, de obicei constituite din calcar. Apa aproape pură trece prin acest „pietriș”, se încarcă cu mineralele necesare și devine bună pentru consumul uman.
În cazul nostru de la Slobozia, acei 150 de m3/h de apă extra pură este mixată cu restul de apă tratată clasic, rezultând o apă de calitate medie, dar atenție, în parametrii specificați de lege – cel puțin aceasta este asigurarea pe care am primit-o atât de la primar cât și de la specialiști. În urma studiilor și calculelor făcute de proiectanții sistemului, a rezultat acest compromis funcțional și economic.

Partea de laborator este asigurată de personal specializat la fața locului, luîndu-se analize la fiecare 2 ore. Este un timp rezonabil, pentru că întregul proces de tratare al apei durează în medie aproximativ 5-6 ore, iar dacă apare o problemă se poate interveni la timp astfel încât un eventual flux de apă poluată să nu treacă de stația de tratare. De ce este nevoie de acest interval strict de testare al apei? Pentru că provenind din puțuri forate, calitatea acesteia nu este constantă, prezentând fluctuații ale parametrilor.

Poluanții principali ai apei din puțurile forate sunt ionii de sodiu, fier și mangan, precum și amoniu. Pentru eliminarea acestora se folosesc mai multe metode fizice și chimice, printre care și clorinarea. După acestă clorinare rezultă ca produși secundari de reacție acești foarte periculoși trihalometani (THM). Depășirile „accidentale” ale acestora, despre care am scris în episodul 5 al serialului, vor fi eliminate de instalația de filtrare cu cărbune activ. Depășirile ionului sodiu vor fi eliminate de instalația de osmoză inversă.

Thoughts, adică ideile mele personale:

Studiind  analizele din ultimii ani și depășirile care au fost de doar câteva procente, am încredere că modelul matematic va funcționa, oferind o marjă de siguranță confortabilă de zeci de procente. Undeva între 25-50% va fi concentrația maximă a poluanților sub limita legală permisă, dacă, atenție, instalațiile vor fi operate fără erori și cu consumabilele schimbate la timp. Șansele să se depășească limitele pentru trihalometani sau sodiu sunt astfel eliminate. Cel puțin în teorie.

Îmi place sincer genul acesta de transparență a edililor către societatea civilă. Consider că problema apei din Slobozia a fost generată, printre altele, de „tăcerea asurzitoare”, a „garniturii” Ionașcu & co. Practic la fiecare articol care apărea în presa locală legat de diversele activități, la început forajele, apoi aducțiunea, apoi prima modernizare a stației de tratare, etc, primarul Ionașcu continua să susțină senin că apa nu are nici o problemă, că e perfect potabilă. După care a apărut problema țevilor, s-au schimbat în tot orașul și internetul a fost inundat de poze cu noroiul care curgea la chiuvetă, în timp ce în cor toți oficialii ascundeau gunoiul sub preș.
Evident că lipsa de comunicare a generat un uriaș val de neîncredere publică, care a culminat cu mazilirea lui Ionașcu, de către alegători și de către propriul partid.
Problemul edililor următori, inclusiv a lui Adrian Mocioniu, este că acestă neîncredere nu numai că nu s-a diminuat, ci s-a cronicizat, din lipsa unei strategii de comunicare eficientă. Pași s-au făcut, au fost evidenți pentru mine azi când am vizitat întregul flux tehnologic de procesare al apei , dar nu s-au comunicat suficient de bine către contribuabil, care este și clientul apei.

Cum se va putea reda încrederea Sloboziei că apa va redeveni potabilă după punerea în funcțiune a celor două instalații (filtrare prin cărbune activ și osmoză inversă)?

Propunerile mele:

  1. O strategie de comunicare publică foarte bine pusă la punct, cu termene și responsabilități, implicarea transparentă a presei locale, fără teama că ar putea să scrie malițios sau tendențios, „că ne batem cu pumnii în piept cu mărețele realizări, că e an electoral & stuff”. Principala eroare a administrațiilor precedente a fost lipsa de comunicare, când ziariștii au fost nevoiți să își ia informațiile „pe surse”, iar folclorul local a amplificat problemele, inventând pur și simplu informație în lipsa celei oficiale, pentru că oficialii băteau câmpii cu grație. E de preferat ca ziariștii să fie critici pe o informație certă, pe un comunicat oficial, decât să croșeteze supoziții „pe surse”.
  2. O monitorizare extrem de strictă a calității apei, ritmică, documentată public și transparent – adică publicată pe website-ul Urban, după probabila obținere a autorizației sanitare. Adică, nu obținem patalamaua oficială că e potabilă și ne culcăm pe o ureche. Normele legale impun o ritmicitate a analizelor oficiale care nu servește convingerii opiniei publice. Un tabel excel pe lună pus pe site este total insuficient. Dacă vrei să mă convingi să nu mai cumpăr apă, trebuie să nu te ascunzi în spatele normelor legale, trebuie să vii proactiv în întâmpinarea îngrijorărilor firești ale publicului. În episodul 4 publicam un sondaj în care 98% din populația Sloboziei nu avea încredere că apa e potabilă.
  3. În viitor, în limita posibilităților financiare, instalarea unor senzori automați de analiză a apei, în diverse puncte ale rețelei de distribuție, care să monitorizeze online, permanent, calitatea apei livrate către consumatori, prin măsurarea parametrilor. Astfel opinia publică va sta relaxată, că este protejată de o eventuală eroare umană. Deasemenea, se poate monta senzoristică de monitorizare inclusiv pe sursa de apă. În tările UE/NATO se numește EWS – Early Warning System – practic un sistem de avertizare timpurie despre o eventuală undă de poluare accidentală, care urmează să intre în stația de tratare. Puțin probabil, dat fiind faptul că la Slobozia nu se utilizează apă de suprafață, dar nu complet imposibil.

Acestea fiind spuse, așteptăm cu interes potabilizarea apei din Slobozia, promisă în acestă primăvară.

Va urma.

 

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Apa din Slobozia Ep.6

By on 18/02/2020

După cum vă aduceți aminte din episodul 5, DSP Ialomița confirma printr-o adresă că Urban SA livrează apă nepotabilă, azi continuăm cu episodul 6.  DSP a publicat raportul pe anul 2019 privind apa potabilă din județul Ialomița, cu dezvăluiri foarte grave despre apa din Slobozia.

Documentul oficial este disponibil aici, împreună cu rapoartele pe anii trecuți.
Iar partea care ne interesează pe noi, locuitorii și consumatorii de apă din Slobozia, spune că:
Apa
Mai pe românește, din 396 de probe, 56 nu sunt ok, adică 14,14% din timp, apa furnizată nu a fost potabilă.
Oricine poate afirma că 14% nu poate reprezenta un accident ocazional, ci o practică curentă. Este evident și fără putință de a nega faptul că Urban SA a livrat apă nepotabilă, practic menajeră sau industrială, (la preț de potabilă – și aici este o altă discuție, legală chiar) pe parcursul anului 2019, în Slobozia.

Dar, ce să vezi, analizând rapoartele pe anii trecuți, vedem că această practică a „depășirilor” – e un termen elegant pentru ceea ce eu aș putea numi fără să greșesc prea tare iresponsabilitate criminală – este ceva comun din 2014 încoace.
Adică, rezultatele pe anii trecuți sunt:

2018

Apa2018

2017

Apa2017

2016

Apa2016

2015

Apa2015

2014

Apa2014

Cel mai vechi raport disponibil public pe site-ul DSP Ialomița, cel din 2014, fiind în format excel, ne aduce și niște informații detaliate foarte interesante. De exemplu, parametrul sodiu este mediu la nivelul 198 (mg/l), foarte aproape de limita maximă legală de 200(mg/l)! Ceea ce explică foarte simplu „depășirile” medii de 207. Normal, dacă tu te „joci” pe lângă limita legală tot timpul, câteodată o scapi din mână. Mai trist este parametrul trihalometani, clasă de compuși dovediți cancerigeni, a cărui limitare prin legea 458/2002 (legea privind calitatea apei potabile) este extrem de dură, de doar 100 micrograme/litru.

Mi-cro-gra-me!

A milioana parte dintr-un gram. Sau greutatea unei particule fine de făină, ca să fiu mai prozaic. Față de parametrul sodiu, trihalometanii sunt reglementați la concentrații de 2000  (două mii) de ori mai mici. 100 de micrograme la trihalometani față de 200 de miligrame la sodiu! Sunt compuși extrem de toxici, care n-ar trebui să fie prezenți decât în cantități infime, în urma reacțiilor secundare inevitabile la dezinfectarea apei prin clorinare.
Ei bine, același excel de mai sus dovedește că Urban-ul s-a „jucat” cu acest parametru la 80% din valoarea maximă stabilită prin lege. Mai precis media măsurătorilor pe tot anul 2014 a fost de 80 de micrograme, la o limită maximă legală de 100. Nu e ceva imprevizibil că din 73 de probe, două au ieșit cu depășiri. La fel, politica aceasta de a ține contaminanții la nivel „imediat sub legal” a dat greș, conform dovezilor oficiale indubitabile de mai sus, în ultimii 6 ani.

Ce concluzii trag eu personal din aceste date oficiale ale Ministerului Sănătății? Suntem otrăviți zilnic, un oraș întreg, de 6 ani încoace (mă rog, probabil de mai mulți, de când e noua aducțiune din puțuri forate, dar pentru perioada 2014-2019 avem dovezi oficiale), cu nonșalanță criminală, în timp ce pe toate canalele media suntem asigurați de diverși binevoitori că „totul e în regulă”, „apa e potabilă”, etc. Mai mult decât atât, cei care au „tupeul” să devoaleze extrem de grava stare de fapt sunt „intimidați”, sau se încearcă manipularea lor,  prin diverse modalități, care mai de care mai neortodoxe, ca să fiu finuț.
Mă gândesc la modul foarte serios dacă nu e cazul să ne constituim într-o asociație a păgubiților, și să cerem daune materiale și morale în justiție. Mai mult decât atât, să punem presiune pe autorități ori să revină la vechea aducțiune din Dunăre, ori să găsească o soluție de potabilizare care să nu dea greș. În Călărașiul vecin deja e pe cale de constituire  „Asociația păgubiților Ecoaqua”. Ce spuneți?

 

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Apa din Slobozia Ep.5

By on 20/01/2020

Azi continuăm odiseea apei „potabile” din Slobozia cu episodul 5. Episoadele precedente: unu, doi, trei și patru.

De data aceasta, cu răspunsul DSP Ialomița la o cerere pe care am făcut-o, răspuns pentru care le mulțumesc public pe această cale:
raspuns DSP 20.12.2019 După cum lesne puteți citi, Urban SA nu are autorizație sanitară la acest moment, din cauza depășirilor repetate ale parametrului trihalometani, o clasă de compuși cancerigeni, a căror concentrație este strict reglementată de lege.

Problema cu acești trihalometani este că sunt cancerigeni și prin contactul cu pielea în timpul dușului zilnic, chiar dacă noi evităm să consumăm apa pentru băut și cumpărăm apă îmbuteliată.

Soluții personale: am instalat un filtru fizic cu cărbune activ.
Soluții Urban: Se lucrează la instalarea unei noi instalații suplimentare de tratare a apei cu cărbune activ și osmoză inversă.

Pentru informarea imparțială, public aici și răspunsul Urban SA care s-a autosesizat în urma postării mele pe Facebook (eu nu le-am cerut nimic).

raspuns URBAN

Bineînțeles, concluziile vă aparțin.

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Site cu informații online despre poziția bacurilor de la Chiciu

By on 29/12/2019

Ajuns la Chiciu, de multe ori mă așezam la „bacul vechi”, ca să constat că vine mai repede feribotul „nou”. Sau invers, mergeam la feribotul nou, plăteam și bilet (pe malul călărășean), ca să văd cum trec unul sau chiar două bacuri „vechi” înaintea noastră.

Eterna dilemă a turistului român pe litoralul bulgăresc, ajuns la trecerea cu bacul de la Chiciu, și nu numai a lui, este: Eu la ce coadă mă așez?

La bacul „vechi”, al celor de la Ostrovit, sau la feribotul „nou” pentru care s-a construit de la zero un terminal pe malul românesc?

Fac o paranteză aici, feribotul nou trebuia să fie un proiect transfrontalier româno-bulgar, de aceea era pus după trecerea printr-o „vamă”, construită și ea de la zero dar niciodată folosită. Trebuia să plece de la Chiciu și să acosteze în Silistra, într-un terminal similar, cu vamă, acces camioane etc. Neînțelegerile dintre partea română și bulgară au dus într-un final la abandonarea proiectului și pierderea finanțării UE. Terminalul este acum operat de o firmă privată, care a construit pe malul constănțean al Dunării o rampă betonată, o improvizație pentru a putea permite acostarea bacului tot pe teritoriul României.

În fine, lăsând divagațiile în urmă, folosesc de ceva timp următorul site din Silistra, realizat pe fonduri UE, care arată pozițiile real-time ale navelor din zona Silistra:

http://www.ris-silistra.org/en/

ris-silistra

Așa că, dacă vrei să știi la ce coadă să te așezi, ca să mai câștigi niște minute sau chiar zeci de minute, trebuie să știi că Elena și Cristian sunt bacurile Ostrovit, iar Sălcuța și 5Călărași sunt bacurile societății Coslo-Zinca.

De final, două mențiuni:

  1. pe bacurile Ostrovit au prioritate vehiculele aparținând Ostrovit.
  2. la casieriile Ostrovit de pe ambele maluri se vând și excelentele vinuri Domeniile Ostrov #reclamă gratis 🙂

 

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

La mulți ani România!

By on 30/11/2019

Când oameni frumoși își dau mâna și trec peste vârstă și preferințe ca să fie români, eu cred că țara asta mai are o șansă:

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Viața între două țări. Poveste de aeroport.

By on 09/11/2019

This is for all our brothers and sisters out there.

E îmbrăcată simplu dar corect. Pantofi negri, fără toc, curați lună, pantaloni negri cu dungă, bluză albă, geacă neagră. La gât poartă o eșarfă colorată subtil, nimic care să sară în ochi. Stă cuminte, cu picioarele lipite și mâinile muncite dar curate împreunate în așteptare. Doamna C. (o să-i spunem așa pentru că nu i-am cerut voie să-i facem public numele) așteaptă împreună cu noi în Fiumicino, unul din aeroporturile Romei, o cursă de România.
Roma
Ne-a auzit că vorbim românește și a intrat în vorbă cu noi. După ce-am epuizat conversația de complezență despre Roma, emigranți, gunoiul omniprezent, a fost nevoie doar de un imbold ca doamna C. să-și pună viața pe tavă:

Sunt de 14 ani în Italia. Îngrijesc bătrâne la domiciliu. Trei mi-au murit în brațe. Sunt la a 4-a, și sper, ultima. Am 60 de ani, și peste doar doi pot ieși la pensie. Am două fete mari, avocat ambele. Pentru ele am plecat în Italia, ca să le pot ține în facultate. Acum sunt realizate amândouă, și nu mai au nevoie de banii mei. Abia aștept să-mi facă una din ele un nepot, ca să mă pot întoarce în țară (și spunând țară, privirea, care până atunci țintea în gol, i se însuflețește brusc).

Doamna la care lucrez se poartă foarte urât cu mine. Orice fac nu e bine, totul trebui mutat un centimentru mai la stânga sau mai la dreapta. Mi-a dat o cameră cu baie, locuiesc cu ea. Dar azi e ziua ei, și pentru că a ieșit să sărbătorească cu familia, pe mine m-a dat afară din casă. A sups că nu are încredere să mă lase singură în casa ei – continuă doamna C supărată. Stau de la 11 în aeroport, deși am avion la 7 diseară.
Trebuie să mai rezist doi ani, ca să pot ieși la pensie aici, în Italia. Apoi, mă întorc la fetele mele.”

Mai reveniți în Italia? Întrebăm noi curioși.

„Nu mă mai uit la Italia, nici măcar pe hartă”

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Fobia 5G

By on 06/08/2019

Tot mai des în ultima vreme văd știri despre efectele nocive ale tehnologiei 5G de telefonie mobilă, pe cale a fi implementată și în România. Le văd atât de des, în atâtea locuri și țări diferite, încât încep să mă întreb, la modul cel mai serios, dacă nu sunt rodul unei manipulări în masă, multicanal, pe binecunoscutul sistem KGB/GRU de dezinformare / băgat zâzanie între țările UE / NATO. Aici un articol pe tema Rusia vs 5G.

S-a scris că au căzut păsări, albine, etc. O pleiadă întreagă de dezinformări și semi-adevăruri, înțesate cu fake-news. Care au fost demontate ulterior, dar era prea târziu. Pentru că omul prinsese din zbor știrea cu păsările căzute „inexplicabil, șocant și nemaivăzut” din cer, lângă un site de test 5G. Și nu a mai apucat, sau la el n-a mai ajuns și stirea că e fake news prima știre. Pentru că foarte puțini în ziua de azi mai știu să se documenteze temeinic, din 2-3 surse independente și serioase, înainte de a apăsa butonul de share.

Când eram copil, în anii 80, circulau bancurile cu Radio Erevan. Sunau cam așa:

„Întrebarea ascultătorului la Radio Erevan:

-Este adevărat că Vladimir Grigoriev din Moscova a câștigat la loto o mașină Lada?

Răspunsul Radio Erevan:

-Știrea este într-adevăr despre Vladimir Grigoriev. Dar nu este din Moscova, ci din Odessa. Nu este vorba despre o mașină Lada, ci despre o bicicletă, Și nu, nu a câstigat-o la loto, ci i s-a furat”

Normal că orice om serios interesat de subiect, când aude, vede sau citește enormități de tipul Radio Erevan, ridică o sprânceană a neîncredere.

Ei bine, pe principiul „dacă te doare ceva te duci la medic”, sau „dacă ți se strică mașina apelezi la un mecanic auto”, dacă ai întrebări despre fizică cel mai bine întrebi un fizician.

Motiv pentru care, în încercarea de a demonta fobia 5G care se prefigurează în viitorul apropiat, și în încercarea de a mă documenta serios pe subiect, am dat peste domnul fizician Cristian Presură, pe care vă recomand să-l urmăriți, cu un material foarte educativ, haios și ironic, dar și foarte bine argumentat științific, despre tehnologia 5G.

Enjoy:

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Apa din Slobozia Ep. 4. Vox populi. Peste 98% din populația Sloboziei nu crede că apa este potabilă.

By on 16/07/2019

Mai precis 98,62% dintre respondenții sondajului organizat online în Iunie, nu au încredere că apa furnizată de Urban SA este potabilă.

La sondajul public de pe Facebook au participat 362 de persoane , din care 357 au răspuns NU la întrebarea: Aveți încredere cã apa din Slobozia este potabilã?

Sondaj apa iunie 2019

*foto: captură de ecran cu rezultatele votului, până la data de 16.07.2019

Grupul public „Vrem apă curată la Slobozia” are 4314 membri, aproximativ 10% din populația Sloboziei. Destul de reprezentativ, aș putea afirma fără să greșesc, plus că sondajul a fost distribuit cam pe toate grupurile online din Slobozia. Acest sondaj ar trebui să constituie un semnal de alarmă destul de serios. Dacă ar fi sirena de alarmare pentru dezastre, ar trebui să sune în capul responsabililor 98 la sută din timp. Este de departe prioritatea ZERO a administrației actuale.

Ce este de făcut, acum că avem acest procent zdrobitor de neîncredere în potabilitatea apei? Atenție, întrebarea pe care am pus-o nu este dacă apa este sau nu potabilă, ci dacă aveți încredere că este potabilă.

Adică, mai pe românește, publicul consumator de apă, a trecut prin filtrul propriu toate bâlbele politicienilor, edililor, Urban-ului, DSP-ului, toate articolele publicate de-a lungul anilor în presa locală și pe internet în care se documenta cu dovezi palpabile faptul că apa din Slobozia înregistrează depășiri la trihalometani cancerigeni (ultimul exemplu aici), și a decis că trebuie să cumpere apă îmbuteliată în loc să o consume pe cea livrată prin rețeaua de distribuție publică. Sau, mă rog, să-și instaleze sisteme costisitoare de filtrare cu osmoză inversă, singurele dovedite că rezolvă problema. Pe principiul „Nu vreau să fiu un caz în statistica de la oncologie, mai bine cumpăr apa”.  S-a creat o masă critică de neîncredere, care va fi foarte greu de demontat, și va lua mult timp, explicații, dovezi și acțiuni concrete. Analize repetate făcute de organisme independente, care să dovedească, pe parcursul a ani de zile, că apa este potabilă, în afara oricărui dubiu.

Din informațiile existente la acest moment, Urban SA se află într-un proces de conformare pentru a obține autorizația sanitară, proces care presupune investiția în stația de tratare, filtru de cărbune activ plus o instalație de filtrare mai avansată cu rășini sau osmoză, nici mie nu mi-e foarte clar.

Personal cred că se impune o întâlnire de consultări publice, organizare de primărie pe cheltuiala acesteia, într-o sală suficient de mare să permită accesul a sute de persoane și al presei. Organizată din timp, anunțată pe toate canalele, la o oră convenabilă după-amiaza sau în week-end, și la care să participe edilii, Urban-ul, DSP-ul, și alte instituții interesate. O întâlnire la care să poată lua cuvântul oricine și să-și spună părerea în public. O întâlnire care să aducă sub același acoperiș cetățenii plătitori de taxe și impozite și cei plătiți din bani publici să aibă grijă de calitatea apei. O întâlnire în care cetățenii sa-și spună păsurile, iar autoritățile să informeze ceea ce este de făcut, sau ceea ce se face deja, să răspundă concret la întrebările și îngrijorările firești într-o astfel de situație critică.

Un exercițiu de transparență și responsabilitate către proprii cetățeni. Un exercițiu democratic. Vox populi.

Idei? Constructive, vă rog.

Epopeea apei din Slobozia pe blog: Episodul 1, Episodul 2, Episodul 3

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn