Gorunescu.ro

Think. Feel. Give.

Facts

România paralizată

By on 25/08/2018

-Noi nu suntem în stare să facem țara asta să funcționeze nici în August, când vine lumea acasă!, îmi spune Adina, după ce citește articolul Ralucăi Feher de aici.

-Dar stai puțin, că nu funcționează tot timpul anului, de ce ar face August excepție?, îi răspund retoric.

În fiecare an, luna August e specială, pentru că atunci România paralizează.

Înțepenim în trenuri, mașini, autobuze, orice are de la 4 roți în sus. Petrecem week-end-ul prinși în trafic pe DN1, pe Transfăgărășan, la Eforie pe centură, în ambuteiaje pe autostrada Soarelui, nu mai zic de Sebeș-Cluj, valea Oltului, pe bacul de la Chiciu și în vamele de la Silistra și până la Nădlac, etc, you name it. Ne luăm zile de concediu ca să facem coadă la pașapoarte și înmatriculări. Facebook-ul e plin de poze cu ambuteiaje, nervi, stres, hate, vacanțe eșuate în trafic.

Dar anul 2018 e anul recordurilor. Conform statisticii oficiale disponibile aici, până în Iulie 2018 se înmatriculaseră 75.278 de mii de autoturisme noi și 274.195 second, adică un total de 349.473 mașini. Comparativ, pe tot anul 2017 s-au înmatriculat 350.780. Într-un an și jumătate de la scoaterea taxei auto, parcul doar de autoturisme a crescut cu 700.000 de unități.

700.000. Șapte sute. De mii. Numai autoturisme. La care se mai adaugă câteva sute de autobuze și câteva mii de mașini de transport marfă. Dacă pui șapte sute de mii de autoturisme nou înmatriculate, lipite, parcate, bară la bară, fără spațiu între ele, rezultă o coloană de 2.800 de kilometri. Nu am distanță în România atât de lungă ca s-o explic. Dacă pleci din Constanța pe traseul Iași-Satu-Mare-Oradea-Timișoara-Craiova și retur Constanța, practic faci turul Romaniei, ai doar 2000 km, uite un exemplu de traseu, care ar fi plin de mașini parcate pe un sens, lipite una de alta. Faci României brâu de fier. Și tot ar mai rămâne mașini pentru 800 km.

Romania paralizata

Ei bine, anul 2018 a mai adus ceva interesant. 1.200.000 de bugetari si 400.000 de salariați din companiile de stat, au primit tichete de vacanță de 1.450 de lei. Tichete de vacanță care nu se pot cheltui decât în România. Și când crezi că au plecat în vacanță cu tot cu familii, cel puțin jumătate dintre ei? În luna August.

Ecuație România paralizată:

  • 2-3 milioane de brothers and sisters din diaspora care vin să-si vadă familiile +
  • 2-3 milioane de bugetari+familiile care trebuie să-și cheltuie voucherele +
  • restul de români care își programaseră un concediu în august (necuantificabil, presupun alte milioane) +
  • 700.000 de masini noi care trebuie scoase în prima vacanță +
  • aglomerație în toate zonele turistice, servicii proaste și scumpe +
  • infrastructură rutieră, CF, aeriană, navală, vamală, care clar nu ține pasul cu evoluția +
  • dezinteres total al guvernanților pentru orice depășește apexul propriului burdihan =

La mulți ani Românie la 100 de ani! N-am avut ce cadou mai bun să-ți facem. Ți-am luat brâu de fier. Dacă e prea lung și prea greu, și te doare spatele de la purtat, poți să ți-l bagi pe mâneci, sau prin buzunare. Te descurci tu cumva.

PS: Unul din lucrurile pe care le pot face personal pentru mine și confrați este să nu plec în vacanță în August, după ce m-am identificat ca parte a problemei.

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

My town Ep. 8 – Canalizarea

By on 05/07/2018

.Inundatie Slobozia .

photo: Alin Popescu

Azi 05 Iulie 2018, dacă te-ai aflat prin Slobozia, nu aveai cum să nu remarci cei 84 l/m2 căzuți într-o oră. As usual, canalizarea Sloboziei, proiectată pe la jumătatea secolului 20, a dat chix glorios, lucru cu care slobozenii sunt obișnuiți cel puțin anual, de când s-a deschis Kaufland-ul din vest. Parcarea lui devine o lagună venețiană în care numai cei curajoși se avântă. Dar, mă rog, e o proprietate privată, nu e treaba mea să discut ce-și face omul în curtea lui.
Când însă cele 2-3 hectare de asfalt se adaugă zecilor de hectare ale orașului, noilor străzi și noilor acoperișuri, cantitatea de apă dintr-o ploaie torențială depășește clar capacitatea de preluare actuală. Iar vara abia a început.

Ce e de făcut? Păi eu văd două variante mari:

  1. Nimeni nu face nimic, oficialitățile se plâng la tv de greaua moștenire și mama natură cea rea, publicul care are mașinile și casele inundate (și la care unii încă mai au de plătit) înjură oficialitățile.
  2. Reteaua de canalizare trebuie modificată, în raport cu evoluția explozivă a noilor cartiere după boom-ul imobiliar. Cei care se pricep (proiectanți, constructori, specialiști) trebuie să stea la un brainstorming serios cu publicul interesat (păgubit) și edilii, în care să se analizeze concret problemele existente și să se caute soluții. Mai mult decât atât, să se ia în calcul și dezvoltarea orașului pe măcar 50 de ani, dacă tot sapi peste tot nu o faci în fiecare cincinal.

Un documentar interesant despre rețeaua de canalizare din Tokyo, un oraș unde anual plouă 1.500 l/mp, Da, știu, e Japonia, la noi nu s-ar putea niciodată, dar putem măcar să luăm modelul de gândire?

Normativul de proiectare al canalizărilor zice că (Slobozia are 132,87 km2, sau 13.287 de hectare):

„Pentru bazine mari (> 10 km2 ) conform prevederilor SR 1846 – 2:2007 proiectantul va avea la bază studii meteorologice (elaborate de Administraţia Naţională de Metereologie-ANM) pe baza cărora se vor stabili hidrografele ploilor de calcul pentru secţiunile caracteristice ale colectoarelor. (7)Intensitatea ploii de calcul – Se determină pe baza timpului de ploaie (tp) şi pe baza curbelor IDF conform prevederilor STAS 9470-73 sau studiilor de actualizare elaborate de ANM; pentru reţele care deservesc un teritoriu > 1.000 ha proiectantul va comanda la Administraţia Naţională de Meteorologie studii statistice pentru amplasament; acestea vor indica ploile maxime istorice ca durată şi intensitate şi vor actualiza curbele IDF corespunzătoare zonei amplasamentului.”

Se poate începe de mai sus, cerând ANM un studiu care să acopere chiar și cea mai mare urgie posibilă. După care, în proiectare, să mai pui un coeficient on top of that. Este evident că în urma schimbărilor climatice din ultimii zeci de ani, cuantumul precipitațiilor s-a modificat. Și e evident că încălzirea globală va continua, iar fenomenele meteo extreme se vor intensifica, ca durată, mărime și frecvență. Imaginează-ți o ploaie de genul acesta de zece ori într-o lună. Dar nu doar o oră. Cinci ore, sau trei zile încontinuu.
Apoi, după ce ai găsit soluția tehnică optimă cost/performanțe/rezultate, trebui să găsești modalități de finanțare.

Apoi trebuie să te apuci de treabă.

Pentru că cetățeanul te plătește, și cetățeanului nu-i convine ca în fiecare an să-și scoată apa cu fărașul din mașină, sau casă. Unii se plângeau sărmanii că e a doua-treia oară numai anul acesta, iar apa refulată conținea și dejecții umane (min 9:20 „se plimbă rahații pe-aici”). Avem deja o problemă gravă de sănătate publică, nu mai e doar de utilități:

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

România ruginită

By on 04/05/2018

La 100 de ani aniversari cu care ne batem în piept, las și eu aici trioxidul ăsta de fier, ca amintire.

Trioxidul unu.

Debarcaderul e monument istoric, parte din Cazinoul Mamaia. Îl lăsăm să oxideze lent, istoric. Oricum n-avem bugete pentru reconstrucție, iar demolarea sau repararea sunt out of question.  Până la prima tragedie.

„Am pus dom`le inscripția aia cu accesul interzis, ce căutau acolo?”

Disaster waiting to happen.

IMG_6227

IMG_6229

IMG_6238

 

Trioxidul doi.

„-Costele, fugi repede la angroul de materiale, ia niste țeavă pătrată, niște scândură și niște tablă de zero șase! A văzut salvamazăre șef beiuaci și trebuie să facem niște cocoțele d-alea pentru salvamari, ca în film!

-Șefu`, iau d-alea bune, zincate, să țină la sare?

-Costele, iar ai băut? Unde ai văzut tu în Mamaia zincat? Executarea și nu mai comenta! Băi, stai așa. Ia și niște vopsea roșie, ca slipu lu Pamela!”

IMG_6217

Trioxidul trei.

Nu e nici monument istoric în așteptarea salvării, nici copie nereușită după Baywatch. E doar nepăsare. E România aia care stă pe un scaun călduț, pe salariu gras, în bula ei.

La mulți ani Românie! Ruginește linistită! We don`t care.

IMG_6254

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Istanbul 2018 in pictures

By on 09/04/2018

First impulse was to write a „10 things you can do in Istanbul” type of article. Then I realized it was too cliche, and anyway „10 things…” is way too little to describe a 14 million people city, going towards 20 million people with the metropolitan area and unofficial residents.

So there are a number of things you can do in Istanbul, through my lenses.

First of all you need a genuine Turkish coffee, to get rid of the jet lag:

IMG_4907

And then you can start by visiting the Grand Bazaar, the best place for the oriental flavor of Istanbul:

IMG_5062

IMG_5077

You can have your shoes professionally polished for 15 lira:

IMG_8566

IMG_4877

IMG_8585

You can pet all the cats in the world. Istanbul is the capital of the cats. Period. If you are into cats, Istanbul is a must-see:

IMG_4953

IMG_8508

IMG_8827

IMG_5129

You can eat gözleme, prepared in front of you:

IMG_8517

IMG_8553

IMG_8555

Pay attention though to the huge amount of sweets available:

IMG_4890

IMG_4881

IMG_4880

IMG_5101

IMG_8701

IMG_8702

You can have a glass of fresh juice for 5-7 lira:

IMG_5080

You can let the city entertain you:

IMG_8762

IMG_8889

IMG_8890

IMG_8576

Even if sometimes things get serious:

IMG_8886

IMG_8887

IMG_8835

IMG_5141

You can visit the mosques, museums and palaces. I have been visiting Istanbul for the 3rd time now and it still has plenty of new things to offer:

IMG_5041

IMG_8839

IMG_8986

IMG_8916

You can walk down the large shopping boulevards:

IMG_4884

IMG_8718

Or lose yourself on the small, picturesque streets:

IMG_8539

IMG_8540

IMG_8598

IMG_8772

IMG_8560

IMG_5093

IMG_5098

IMG_5104

IMG_5105

IMG_5106

IMG_5107

You can relax on the Bosporus:

IMG_9012

IMG_9020

IMG_9026

IMG_9022

IMG_9041

Or anywhere:

IMG_9084

IMG_9089

IMG_9094

Especially during the April tulip festival:

IMG_9047

IMG_8927

IMG_8836

IMG_9293

IMG_8881

IMG_8872

For the end some random pics of this beautiful city, Istanbul:IMG_9245

IMG_4994

IMG_5143

IMG_5144

IMG_5165

IMG_8525

IMG_8574

IMG_8590

IMG_8612

IMG_8656

IMG_8619

IMG_8621

IMG_8643

IMG_8677

IMG_8680

IMG_8808

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Observare munți – model matematic Excel

By on 03/04/2018

Articolul de azi pleacă de la experiența pe care am avut-o ieri, când am avut ocazia, pentru prima oară, să văd subcarpații Buzăului, de la Slobozia. Mă rog, de pe malul supraînalțat al Ialomiței, înainte de intrarea în oraș dinspre Călărași.

Iată dovada, chinuită, cu telefonul la zoom maxim, pe rafală, din mașină:IMG_4710

Cam aici sunt dealurile subcarpatice, în caz că nu le-ați spotat în varianta needitată:

IMG_4710_01

Iar acesta e direcția aproximativă în care a fost făcută poza, luând în calcul reperele din poză – păduricea de la Amara din dreapta săgeții roșie din centru:

IMG_4750

După cum se vede din captura făcută din Google Earth, între observator și vârful observat sunt 91 Km. Studiind harta, am aflat că formele de relief posibil a fi văzute în zonă au înălțimi între 400 și 600 de metri, să zicem o altitudine medie de 500 de metri.

Dilema mea era dacă științific, matematic, se poate demonstra că un obiect de o anumită înălțime – să zicem un munte a cărui altitudine o cunoaștem – poate fi vizibil, dintr-un punct elevat (bloc, turn sau deal), de la un anumit număr de kilometri, dată fiind raza de curbură a pământului.

Și, căutând pe internet diferite resurse, am creat următorul model matematic, în care introducând cele 2 înălțimi, ale observatorului și obiectului observat, ți se returnează distanța maximă de la care este posibilă observarea.

Observare munti-Model

Model matematic (săriți peste el cine nu e pasionat).

Model în care:

OA=OE=OC=r=raza de curbură medie a pământului=6371km sau 6.371.000m

AB=h=Înălțimea punctului de observație. În cazul meu concret malul Ialomiței e undeva la 40m.

CD=H=Înălțimea obiectului observat. În cazul meu dealurile subcarpatice ale Buzăului, să zicem 500m înălțime medie.

AB= d=distanța de observare între bazele celor 2 corpuri, observator si obiect, măsurabilă pe hartă. În cazul meu, 91km sau 91.000m.

Modelul returnează distanța d, în metri, folosind următoarea ecuație:

d=π·r·{arccos[r/(r+h)]+arccos[r/(r+H)]}/180

sau, dacă doriți să vă distrați în Excel, formula este:

=PI()*r*(DEGREES(ACOS(r/(r+h)))+DEGREES(ACOS(r/(r+H))))/180

Notă: înlocuiți r cu 6371000, h cu înălțimea de observație în metri și H cu înalțimea muntelui observat, în metri, altfel excel-ul va returna eroare.

În cazul meu concret, formula din Excel arată așa:

=PI()*6371000*(DEGREES(ACOS(6371000/(6371000+40)))+DEGREES(ACOS(6371000/(6371000+500))))/180

Iar rezultatul meu este: 102.391 metri

Concluzia modelului, pentru cazul meu concret, distanța maximă de la care poți observa un deal de 500m, de pe un deal de 40m, este de 102 km, adică eu la 91 de Km distanță sunt „in range”, cum s-ar spune.

Modelul matematic are o singură limitare, presupune că pe arcul de cerc AC nu există obstacole, sau altfel spus cota terenului este 0 metri. Dacă între observator și obiect avem un platou, cu o înalțime oarecare, datele returnate de ecuație nu pot fi verificate în practică.

De final am pentru voi demolarea mitului conform căruia de pe vf. Moldoveanu, 2544m, se vede Marea Neagră, în unele zile cu cer senin după furtună. Nu se vede. Dacă testați modelul matematic cu h=2500 și H=0, va returna în jur de 180 km. Marea Neagră e la 360 km de Moldoveanu. No chance.

Și da, Carpații se văd din București, dacă ești pe o clădire înaltă.

Have fun testing the Excel model.

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Lecția H&M

By on 14/01/2018

Azi dimineață, mulțimi furioase devastează magazinele H&M din Johhanesburg, Africa de Sud. La câteva ore H&M anunță închiderea temporară a tuturor magazinelor sale din Africa de sud.

De ce?

Totul a pornit de la o asociere, cel puțin neinspirată, a unui hanorac pe care scrie „Sunt cea mai mișto maimuță din juglă” cu un model, un băiețel african, foarte simpatic dealtfel:

article-h-m2-0108

S-a întâmplat pe pagina de comerț electronic din UK a retailerului suedez H&M, după cum se vede în poza de mai sus.

Urmări:

  • nefericita poză s-a viralizat, urmată de o avalanșă de twett-uri împotriva rasismului implicit pe care-l promova
  • artistul „The Weekend”, care era reprezentant de imagine al H&M a declarat „M-am trezit în acestă dimineață șocat și rușinat de această poză. Mă simt adânc ofensat și nu voi mai lucra cu H&M”
  • H&M retrage poza de pe site, și produsul cu totul de la vânzare
  • povestea se viralizezază și în Africa de Sud, o săptămână mai târziu
  • acțiunile H&M scad, pe 8 Ian, de la 163 coroane la 160

Isteria plecând de la o singură poză pentru un produs. Dacă ar fi fost pus produsul, fără model, nu s-ar fi atacat nimeni. Este o eroare gravă, dar ce este mai grav pentru H&M este că nimeni, pe tot lanțul managerial de decizie, n-a sesizat că e o poză care poate produce resentimente.

Mi-e greu să cred că în H&M vine cineva de pe stradă, desface balotul de hanorace din Bangladesh, alege repede din catalogul de modele un băiețel,  face o poză cu telefonul și o urcă pe site, ca pe OLX.

E o întreagă industrie în spatele acestor poze, fotografi profesioniști, agenții de modelling, agenție de publicitate online, departamente de IT, lanțul de management care dă aprobări pentru fiecare pas în parte.

Desigur, dacă poza a fost făcută în UK, sau în Suedia, sau oriunde în Europa de vest, probabil nivelul de liberalism din aceste țări a făcut ca asocierea dintre mesajul de pe hanorac și băiețelul african să nu fie catalogată ca având conotații rasiste. Nimeni, pe tot lanțul de creație, implementare online și de decizie, nu a remarcat absurdul pozei, și hanoracul a apărut la vânzare cu frumosul preț de 7,99 lire sterline.

Dar, trebuie să te gândești, in epoca viralelor, în care orice imagine se globalizează online într-o zi, că sunt societăți cu trecut sclavagist: SUA, Africa de sud, etc. Chiar dacă în state sclavia a fost abolită în 1865, a existat o politică, oficială, de segregație a „coloraților” de „albi” până la sfârșitul anilor 60. Pentagonul însuși, are de două ori mai multe toalete pentru că atunci când a fost construit, în anii 40, erau prevăzute toalete separate pentru „albi” și „colorați”.

African-americans-wwii-002

sursă foto: Wikipedia

Societatea americană este încă foarte sensibilă la orice imagini sau simboluri care promovează rasismul.

Ca să nu mai vorbim de cea din Africa de Sud, în care segregarea rasială a luat un nume sinistru: Apartheid.

Ei bine, ceea ce părea liberalilor europeni ca un mesaj haios-twisted de pe un hanorac, asociat cu imaginea unui băiețel african, a constituit pentru restul lumii mai mult sau mai puțin civilizate, dar cu mentalități influențate de trecutul foarte puțin îndepărtat, sclavagist sau segregaționist, un butoi de pulbere care a explodat.

Probabil că de luni încolo acțiunile H&M vor scădea și mai mult la bursă în urma anunțului de închidere temporară a magazinelor din Africa de Sud, iar top-managementul companiei va reflecta mai mult la modul în care o simplă imagine a unui singur produs minor poate falimenta o companie globală.

La fel cum ar trebui să reflectăm cu toții. 2018 începe ca un an al viralului, al imaginilor de impact, al trezirii online al conștiințelor. Orice imagine sau gând postate ajung la zeci, sute, mii sau milioane de oameni, iar tu, creatorule de conținut online, trebuie să gândești cât mai larg și să fii cât mai open-minded posibil.

Asta e lecția H&M, de azi, pentru noi toți.

 

 

 

 

 

 

 

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Audiențe live pe FB – un trend nou

By on 12/01/2018

Să fii în contact constant cu cetățenii urbei este o îndatorire morală și legală a fiecărui edil, destul de greu de menținut în ritmul actual al societății. Bineînțeles, ca la orice instituție, și în primărie există un program de audiențe cu primarul, în cadrul căruia orice locuitor al orașului își poate căuta rezolvarea problemelor. Acesta are însă dezavantajul că cetățeanul trebuie să se deplaseze fizic până la primărie. Dezavantaj care deja pentru mulți echivalează cu imposibilitatea unei audiențe. Cum așa? Păi de exemplu, există o categorie de vârstă care are mobilitatea limitată sau aproape lipsă, există persoane cu handicap care nu pot veni în audiențe, există apoi marea masă a salariaților care pentru a veni în audiență trebuie să-și ia o zi de concediu. Să nu mai vorbim de acea parte a oamenilor care sunt timizi, și pentru care prezentarea în fața unui primar este un examen greu de trecut. Sau care sunt genul „Toma necredinciosul”, și care consideră că o audiență este inutilă și nu-i poate rezolva problemele.

Iată astfel o pleiadă de tipuri de cetățeni care n-ar fi ajuns niciodată într-o audiență la primar. Asta până de curând, când lumea digitală a pătruns atât de adânc în societate încât trăim practic „conectați” la realitatea înconjurătoare. Astfel că apare, în Romania, de câțiva ani, un trend al comunicării online cu autoritățile, iar cea mai nouă manifestare a acestui trend este „audiența online pe Facebook”. Avantajul acestui tip de comunicare este că elimină distanțele, costurile, și eventualele rețineri și inhibiții pe care le presupune comunicarea face-to-face.

Apărută, în 2015, la Timișoara, moda audiențelor online a prins în mai multe orașe din țară, iar de joi, 11 Ianuarie 2018, este o realitate și la Slobozia:

Audiente online Slobozia

Domnul primar Adrian Mocioniu a avut tăria de caracter să se expună public întrebărilor și evident comentariilor, unele destul de incomode.

Cei care mă cunosc și îmi citesc blogul știu foarte bine că sunt un critic destul de sarcastic al problemelor din Slobozia, al guvernării actuale PSD, așa că ultimul lucru de care pot fi suspectat ar fi simpatii de o parte sau alta a spectrului politic. Așa că ceea ce urmează să spun în continuare trebuie tratat ca o recunoaștere a meritelor, acolo unde există.

Părerea mea este că:

  • într-un oraș care s-a depopulat cu 9.000 de locuitori între recensământul din 2002 și cel din 2011 – Slobozia pierde în medie 1.000 de locuitori pe an, sau 3 pe zi, cum preferați;
  • într-un oraș în care populația nu are convingerea că apa este potabilă, în ciuda asigurărilor edililor că este – mărturie stau vânzările uriașe de apă (chioară, de izvor) din toate supermaket-urile din oraș;
  • într-un oraș cu un buget anual de 20 și ceva de milioane de euro (din datele de pe site-ul Primăriei Slobozia, în 2016 a fost de cca. 24.5 mil. EUR) , în care fostele administrații PSD au îngropat, la propriu, milioane de euro, într-un parc industrial ce zace cvasi-nefolosit și într-o parcare subterană cu viitor incert, și a cărei utilitate publică este cel puțin discutabilă;
  • într-un oraș cu mari probleme de urbanism, canalizare, transport în comun;
  • într-un oraș care nu oferă perspective tinerilor, viitoarelor generații, la un loc de muncă decent;

este un curaj deosebit, ca primar, să faci audiențe online pe Facebook, și practic să trebuiască să răspunzi la multe întrebări incomode, referitoare la multe probleme moștenite de la fostele administrații, dar pe care cetățenii le vor totuși rezolvate de actuala administrație. Tot ca părere personală, actuala administrație se mișcă vizibil mult mai bine decât cel puțin ultimele două – Ionașcu și Stoica, și răspunde la sugestiile și problemele cetățenilor. Este drumul spre intrarea în normalitate în relația edili-locuitori ai urbei.

So, felicitări domnule primar Adrian Mocioniu!

Audiența online episod pilot este disponibilă aici.

Facts:

  • a durat o oră și jumătate, după care a urmat programul de audiențe clasic
  • a fost vizionată de 5.600 de ori până la momentul scrierii articolului
  •  37 de distribuiri
  • cel puțin 2-300 de comentarii (atât la anunțul audienței cât și în stream-ul live), pe care domnul primar le-a citit, în ordine, și le-a răspuns
  • aproximativ 90% din comentarii au fost probleme punctuale ridicate de cetățeni, ori personale, ori de interes general, semn că interesul public în acestă formă de comunicare este real, și seriozitatea lor este de admirat

Sugestii:

  • Stream-ul live online a fost făcut de pe contul personal al domnului primar, sugerez să fie făcut de pe o pagină de Facebook publică, ori de personalitate publică (primar), ori de instituție (primărie), sau creată special pentru audiențe – „Audiențe online primăria Slobozia”. Motivul sugestiei este unul de natură tehnică – paginile personale au o limită de 5.000 de prieteni, și chiar dacă postările sunt publice audiența este cumva limitată de algoritmii FB la prieteni. O pagină publică, oficială, are o expunere mult mai mare.
  • Tot pe pagina respectivă se pot centraliza mesajele cetățenilor, eventual printr-o postare care anunță din timp ședința live (minim 1-2 zile înainte) astfel fiind ușor de urmărit și răspuns. Acest anunț poate să  stabilească niște reguli minime de comunicare, de exemplu intervalul până la care sunt primite întrebările – util ar fi până la începerea sesiunii live. Motivul sugestiei fiind ca la momentul transmisiei live, comentariile se pot pierde în fluxul informațional, fiind mult mai lucrativ să se răspundă întrebărilor care au fost puse în prealabil într-un time-frame cunoscut de public. Concret, anunțul ar putea suna așa: „Joi, data, ora, Audiență online. Postați întrebările dumneavoastră în comentariu la această postare, până la momentul începerii transmisiei live.” Astfel se dă și posibilitatea editării întrebărilor de către public, în cazul că e nevoie, în timp util.

Sper ca acesta să nu rămână un episod pilot și audiențele online pe FB să devină o tradiție la primăria Slobozia.

 

 

 

 

 

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Întâiul mârlan al țării

By on 18/12/2017

Premiul de „Întâiul Mârlan al țării” se acordă celui de-al doilea om în stat, domnului Călin Popescu Tăriceanu. Bravo Căline, ai reușit! Nu ți-a ieșit titlul de primul infractor al țării, l-a adjudecat „colegul” Liviu Dragnea.

Dar să dăm Cezarului ce este al Cezarului. Dl. Tăriceanu reușește performanța, de o mârlănie fără egal în istoria modernă, de a da cu mucii în fasole, fix la cel mai solemn eveniment din secolul 21, funeraliile Regelui Mihai. Este urmat îndeaproape de domnii Dragnea și Tudose. Îi voi numi, pentru acuratețe istorică, „Trioul mârlăniei”.

IMG_2685

Iată desfășurarea evenimentelor:

Intră în sala tronului de la Palatul Regal președintele Iohannis, însoțit de prima doamnă, în spatele lor Principesa Margareta și Principele Radu. Momentul este de o solemnitate fără egal în ultimii zeci de ani în România: funeraliile Regelui Mihai. În asistență sunt capete încoronate din Belgia, Suedia, Prințul Charles al Marii Britanii – practic viitorul rege al Marii Britanii, alți reprezentanți ai familiilor regale înrudite cu cea a României.

Absolut toată lumea se ridică în picioare, în semn de respect față de șeful statului și de familia regală. Inclusiv domnii Tăriceanu – Președintele Senatului și al doilea om în stat, Dragnea – Președintele camerei Deputaților și al treilea om în stat și premierul Mihai Tudose. Dragnea trântește niște priviri sclifosite la trecerea lui Iohannis, de precupeață de tarabă deranjată de mirosul unui cerșetor aurolac.

După care, la doar câteva secunde, după ce cuplul prezidențial trece de ei, se petrece mârlănia: Dl. Tăriceanu se așează înapoi pe scaun. Urmat la câteva secunde de d-na Tăriceanu, apoi de Liviu Dragnea. Doar premierul Tudose mai rezistă stupefiat 10-15 secunde. Se uită la cei 3 așezați relaxat pe primul rând de scaune, apoi se uită împrejur să vadă dacă se așează lumea. Nu se așează nimeni, normal, cele două cupluri tocmai își aduc un ultim omagiu defunctului. Se mai uită odată la șeful Dragnea, odată la spre Iohannis, apoi se așează și el cuminte și ascultător.

Cele două cupluri, prezidențial și regal, se înclină la catafalc, apoi merg să salute regii, reginele și prinții care îi așteaptă în picioare. În toate aceste momente, toată lumea este în picioare, în semn de respect pentru solemnitatea momentului, și respect pentru memoria defunctului. Mai puțin cei 3+1.

Priviți imaginile absolut năucitoare, surprinse de TVR:

Gestul lor trece aproape neobservat la momentul respectiv de mai toate studiourile care transmiteau în direct, din cauza priorității evidente a momentului solemn. Mârlănia este însă evidentă, iată, două zile mai târziu.

Nu poți, pur și simplu nu poți, ca de la înălțimea funcției avute, aceea de a reprezenta instituția Parlamentului, respectiv a Guvernului României, să te cobori la nivelul unui mesean îmbufnat că n-a primit țuică la parastas, fără să fii mârlan în cea mai corectă definiție a dex-ului.

Reflexele bolșevice, acelea de a lua totul personal, lupta politică devine o luptă personală, transformă iată pe purtătorii (vremelnici) ai funcțiilor 2, 3 și 4 din stat în niște proști crescuți, fără cei 7 ani de-acasă. În clipa când te afli invitat la o ceremonie, la funeraliile unui fost șef de stat, în perioadă de doliu național, lași la o parte sentimentele personale, luptele trans-partinice, și te comporți demn, solemn, conform statutului funcției.  Funcție pe care n-ai cumpărat-o pe persoană fizică. Ți-a fost încredințată, prin vot, temporar, de către cetățenii acestei țări. Nu-ți cere nimeni să verși lacrimi de crocodil pentru decedat, să faci declarații, să scrii pe blog. Doar să-ți faci datoria.

Eh, și aici, pronunțând cuvântul datorie, dăm de greu cu domnii din triada mârlăniei + 1 d-na Tăriceanu, dar dumneaei nu are funcție publică.

Ce mai lipsea? Să scoată dl. Tăriceanu o cutie de table și să încingă o partidă în zgomot de zaruri cu dl. Dragnea? Să scoată dl. Tudose o sticlă de țuică? Să-și aprindă o țigară în palat? Era acesta momentul privirilor acre și al lipsei de respect față de actualul șef al statului, față de fostul șef de stat, față de familia îndurerată, față de înalții oaspeți, față de o întreagă țară privitoare?

Din păcate nu mai e nevoie de nimic din toate astea. Au făcut un deserviciu enorm imaginii țării noastre. Ce devenim în ochii diplomației prezente și a familiilor regale participante la funeralii, cu o conducere politică fără cei 7 ani de acasă? Nimic altceva decât reprezentanții bolșevismului de tip Vîșinski, care dădea cu pumnul în masa regelui Mihai la momentul intrării armatei roșii în România, în 1944.

Ei au dat cu pumnul în coșciug, prin lipsa totală de respect. Și au dat cu pumnul în imaginea României. „Trioul mârlăniei” mai ratează o șansă istorică de a ne prezenta ca o națiune demnă.

Românii simpli, însă, și-au condus demn fostul șef de stat, în tăcere, cu lumânări, cu flori, cu lacrimi.

Tăriceanu, Dragnea și Tudose, stând îmbufnați și acri, în fund, ca bocitorile profesioniste care așteaptă să se termine mai repede corvoada ca să-și ia banii.

Disclaimer: Limbajul argotic folosit aici este la înălțimea și dedicat fix pe măsura mârlăniei protagoniștilor. Este exact limbajul pe care îl înțeleg, și cu care trebuie dialogat cu ei de acum încolo. Degeaba încerci protocol, etichetă, bună-cuviință și finețuri pe mârlan.

 

 

 

 

 

 

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Regele Mihai

By on 17/12/2017

În 1944 tatăl meu avea 5 ani, când a venit „armata sovietică eliberatoare”, în micul sat Blaj, la 12 km de Curtea de Argeș. Bunicul meu, ofițer în armata regală, era undeva pe front, unde dealtfel erau toți bărbații în putere din sat. Când au aflat că vin rușii, terifiate de frica violurilor, femeile din sat și-au luat copii și au fugit să se ascundă în pădurile din jur. Bunica mea fuge cu tata de mână. În gospodărie rămân însă cei doi frați mai mici ai tatei, nou-născuți, într-un pătuț, păziți de un unchi foarte bătrân care n-a putut fugi. Rușii văd copii din pătuț, și îl întreabă pe bătrân „Gde hazaica?”- Unde e femeia? Bătrânul, într-un moment de inspirație, făcând semnul universal al gâtului tăiat cu muchia palmei: „-Hazaica kaput!”. Soldații scotocesc prin gospodărie, colectează tot ce era de valoare, fără să distrugă nimic. Singura care nu scapă este o poză înrămată cu bunicul meu în uniformă de ofițer în armata regală. Un ofițer rus o calcă în picioare, furios.

După ceva timp revin în sat și femeile cu copii, după ce toată lumea se lămurește că nu vor fi violuri. Tata îmi povestea cum îl ținea pe genunchi un soldat sovietic blond, înalt, cu ochi albaștri. Au stat câteva zile în sat, apoi au plecat mai departe. Iau ceasuri, toate alimentele pe care sătenii nu reușiseră să le ascundă. Bunicului meu, vânător pasionat, îi rechiziționează toate armele de vânătoare din rastel.

Este primul meu contact cu regalitatea, copil fiind în anii 80, în povestirile tatălui meu, ale bunicilor și familiei, în serile lungi de vară, din satul Blaj. Monarhia era clar un inamic ideologic al sovieticilor și mai târziu al regimului instalat de ei în România. Cumva, în mintea mea de copil se înregistrează că țara asta multilateral dezvoltată pe care o construiam patriotic, a fost și altfel. Un „altfel” diferit, și nu neapărat într-un mod rău.

Cu niște ani în urmă, făceam un circuit în Germania, ajungând la Potsdam, unde s-a semnat tratatul de pace din 1945 între Churchill, Truman și Stalin.

L_to_R,_British_Prime_Minister_Winston_Churchill,_President_Harry_S._Truman,_and_Soviet_leader_Josef_Stalin_in_the..._-_NARA_-_198958

Întâmplarea, sau nu, face ca acest eveniment istoric să aibă loc la Cecilienhof, un palat construit de familia de Hohenzollern.

DSC08876 DSC08878

Când ghidul neamț a aflat că suntem din România, ne-a întrebat: Știați că la momentul când a fost aleasă ca familie regală pentru România, familia de Hohenzollern era cea mai bogată din Germania?

A fost întrebarea care pentru mine personal a declanșat o curiozitate referitoare la această familie, despre care manualele de istorie de pe vremea lui Ceaușescu scriau că au fugit cu un tren plin cu aur și tablouri. Știam foarte puțin, spre deloc, despre istoria regalității din România. Știam doar că lui Iliescu și criptocomuniștilor din FSN/PDSR/PSD le era frică de Regele Mihai, de ideea de monarhie, l-au împiedicat fie și numai să intre în țară, să-și viziteze mormintele părinților de la Curtea de Argeș.

De mic copil văzusem podurile lui Saligny de la Fetești-Cernavodă, silozurile Suka-Bau nemțești, făcute de regii României în porturile dunărene și pe rețeaua de cale ferată făcută tot de ei, gara regală din Curtea de Argeș (acum, la ceremonia funerară a Regelui –  o ruină).  Auzisem de castelul Peleș, văzusem poze cu el, dar n-am avut ocazia să-l vizitez decât după revoluție. Ceva, în mintea mea crudă de copil, nu se lega cu poveștile comuniste care încercau să demonizeze cu orice preț monarhia. Cum adică, podurile astea superbe, castelele, rețeaua asta de căi ferate, de porturi, de silozuri pentru „Grânarul Europei” – cum era denumită România în perioada interbelică, de drumuri naționale, rafinăriile de petrol (bombardate în istoriile bunicilor), toate astea erau construite de o monarhie malefică?

Pe urmă 23 August-ul? Iar ceva nu se lega. Scria clar în manualele comuniste de istorie că Regele Mihai a dat un „comunicat important pentru țară”, era mi se pare și într-un film istoric. Dar erau și multe mistificări, ni se băga pe gât, cu forța, rolul „mărețului partid comunist” la 23 August 1944. Care 23 August a fost ridicat la rang de zi națională de către comuniști, care culmea, n-au avut absolut nici un rol în evenimente. Avid despre adevăr, citesc „Istoria loviturilor de stat din România” a istoricului Alex Mihai Stoenescu, pe care v-o recomand.

Trec iată 28 de ani de la revoluție, în fiecare an se sedimentează tot mai clar adevărata istorie a monarhiei, și implicit a regelui Mihai, rolul lui central în 23 August, 23 August căruia îl datorăm probabil însăși existența statului român de azi în forma sa actuală.

Zilele din urmă sunt dedicate exclusiv Regelui Mihai, și poate în sfârșit națiunea română este informată corect despre adevărata istorie. Pe toate canalele curg documentare, sunt invitați istorici, aflăm de la însuși Majestatea Sa cum nu a plecat decât cu bunuri personale după abdicare. Unul din cele mai bune documentare este aici:

N-am vrut să scriu nimic până după funeralii, pe blog, despre Regele Mihai. A fost modul meu de a păstra doliu, și de a lăsa familia să-și plângă pe cel plecat.

Ieri, 16.12.2017, românii l-au îngropat pe bunul lor Rege Mihai. L-am onorat așa cum se cuvine, ca pe un fost șef de stat. Ca pe un monarh. Ca pe un șef al armatei.

25438842_10213178584930759_404900136995675261_o

sursa foto: Dan Mihai Balanescu

Fără să fiu un monarhist, nu pot să nu recunosc meritele monarhiei care ne-a propulsat din evul mediu în modernitate. Oamenii ăștia, au venit ca cea mai bogată familie din Germania, într-o țară medievală, și și-au pus pe cap o coroană de oțel. Nu de aur. Din oțelul unui tun otoman capturat la Plevna, la 1877. Sunt regii care au dat pământ țăranilor români care au luptat pe front în 1877-1878 în războiul de independentă și 1914-1918 la Oituz, Mărăști, Mărășești. Acolo au primit românii pământ, ținând piept gloanțelor. „Pe aici nu se trece”. Nu l-a dat Iliescu. „Ne-a dat Iliescu pământul înapoi” era o butadă omniprezentă în anii 90. „Înapoi” e cuvântul esențial aici. Pământul era dat de regi, furat de comuniști la colectivizarea forțată din anii 50, în 90-91, la presiunea populară doar s-a revenit la forma de proprietate antebelică.

Nu pot să nu recunosc meritele Regelui Mihai. Este omul care s-a ridicat, la doar 23 de ani, atunci când timpurile au cerut-o, la înălțimea poziției avute, aceea de șef de stat, și chiar a depășit-o. S-a sacrificat pe el însuși, abdicând și plecând într-un crunt exil, pentru a salva țara. Țară pe care a iubit-o până la final.

El a dispărut doar fizic dintre noi, dar energia acumulată în ultimele zile arată că românii s-au scuturat definitiv de istoria scrisă de bolșevici, iar Regele Mihai rămâne mai viu și prezent ca niciodată în conștiința colectivă.

Condoleanțe familiei! Condoleanțe români!

Drum bun, Majestate! Mulțumim!

Mihai_I_of_Romania

 

 

 

 

 

 

 

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Romania: Proposals affecting the Independence of the Judiciary

By on 27/11/2017

Azi 27.11.2017, în urma protestelor masive de Duminică, 26.11.2017, din toată România, Ministerul de Externe al S.U.A emite următorul comunicat de presă:

US27.11.2017

Sursa aici.

În traducere, fără pretenții de traducător autorizat:
„Statele Unite observă cu îngrijorare că Parlamentul României ia în calcul legislație care ar putea submina lupta împotriva corupției și slăbi independența justiției din România. Acestă legislație, care a fost inițial propusă de Ministerul Justiției, amenință progresul pe care România l-a făcut în ultimii ani în construcția de instituții juridice puternice, ocrotite de interferența politicului. Îndemnăm Parlamentul României să respingă propunerile care slăbesc supremația legii și pun în pericol lupta împotriva corupției.”

 

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn