Gorunescu.ro

Think. Feel. Give.

Posts by: gorunescu

Tren și deficit de guvern, de Vlad Călincu

By on 23/03/2021

Azi gorunescu.ro găzduiește din nou un guest post by Vlad Călincu, o cunoștință mai veche a noastră, acum în postura de student afectat de noua politică a guvernului pentru biletele de tren pentru studenți.

Blană nouă și năravul vechi

Prim-ministrul Florin Cîțu propune schimbări ce ar elimina gratuitatea transportului feroviar pentru studenți. Chiar dacă există o mulțime de păreri, doresc să folosesc această oportunitate de a fi enervant cu scopul  de a discuta puțin despre însemnătatea  acestei schimbări în raport cu rolul statului și finanțarea sa de servicii publice.

În primul rând, doresc să evidențiez  faptul că nu sunt de acord cu această schimbare. Proporția pe care o constituie această gratuite în deficitul de stat este insignifiantă comparativ cu pierderile pe care statul român le susține din colectarea neconformă a  taxelor unde suntem pe ultimul loc inclusiv dacă adăugăm contribuțiile sociale. Beneficiile sociale de asemenea trebuie  evidențiate si  înțelese în contextul vieții moderne.

Munca necalificată este protejată minim de statul român, ce este mai mult decât dispus să lase 42% dintre români să muncească pe un salariu mizer. Pentru a putea duce un trai decent în realitatea noastră, studiile superioare devin o necesitate. Limitarea dreptului la transport feroviar gratuit va reduce din numărul studenților, mai ales în rândul familiilor cu venituri mici. Trebuie să reamintesc că Eurostat plasează procentul populației cu educație terțiară din România la 25% comparativ cu media europeană de 40%.

Această schimbare semnalează că membrii guvernului nu înțeleg viața contemporană în România. PNL și USR ar trebui să fie experții economici, însă precum alții dinaintea lor se arată ignoranți la ceea ce ar trebui să fie politică de bun simț. Mai ales pentru capitalism laissez-faire, așa cum se dorește pe aceste meleaguri, educația populației este o protecție pentru a evita exploatarea muncii sale și un factor major în creșterea productivității. Dacă cererea muncii calificate crește, atunci este rațional ca populația să fie îndreptată în acea direcție pentru a evita sărăcia, din moment ce munca necalificată este plătită prost în raport cu principiile cererii și ofertei, iar statul ar trebui să intervină minim în acest lanț economic. Evidențiez aceste noțiuni pentru a arăta că acest guvern nu este consistent nici măcar în doctrina sa politică principală și nu utilizează resursele pentru a atinge un anumit scop ci doar pentru a crea iluzia de stabilitate pe hârtie.

Că tot vine vorba stat, ce face el?

Rolul statului este extraordinar de complex, iar fiecare cititor are o anumită percepție despre ce ar trebui să reprezinte acesta, însă putem înțelege funcționalitatea sa prin modul de operare a unui serviciu public.

Un sistem public este finanțat din taxele plătite de către cetățeni  și are drept scop servirea intereselor comunității care îl finanțează. Un cetățean nu este obligat să folosească acel serviciu, evident, însă atunci când el alege să o facă, factura este plătită de către toată comunitatea. De exemplu, un individ perfect sănătos contribuie prin diverse impozite către sistemul medical public, dar atât timp cât acesta nu îl folosește, el nu revendică valoarea pe care indirect o investește. Pe de altă parte, un membru al comunității care se îmbolnăvește des, va merge la același sistem medical public și va revendica inclusiv valoarea investită de către alți membri ai comunității. Nu toate serviciile publice se nasc egale. O parte din taxele plătite de adulți merg către sistemul educațional pe care elevii  îl utilizează sau către construcții de drumuri pe care ei nu le vor folosi niciodată. Pe scurt, nu vei beneficia de totalul investiției tale în stat, însă această concluzie ne duce la rolul statului.

În opinia mea (atenție, am scris opinie), statul trebuie să fie un tocător eficient de resurse. Acesta rareori  va opera în profituri mari, din moment ce prioritatea lui este să asigure performanța serviciilor publice mai înainte de toate.

Randamentul unui sistem de stat crește fie când acesta își reduce costurile de operare, fie atunci când  își crește calitatea suficient pentru a justifica mărirea costului. Ideal ar fi ca odată cu o mărire în eficiență să existe și o reducere în costuri, dar acest caz este destul de rar. O populație mai sănătoasă va reduce dependența sa de un sistem medical, transportul public eficient  va reduce dependența populației de transportul privat, reducând poluarea și indirect sporind sănătatea cetățenilor și care încă odată reduce costurile sociale de sănătate. Există o mulțime de metode prin care statul poate deveni mai eficient, însă operând cu resurse limitate, acesta trebuie să intervină optim. Ce înseamnă optim este total altă discuție, circulă și sub titlul de politică și discutăm odată la 4 ani despre acest cuvânt.

Pentru a reveni de unde am plecat, guvernul în acest caz nu adoptă o poziție profitabilă pentru societate. Se poate observa cum performanța slabă în domeniul educației a statului român îi reduce din capitalul provenit din taxe și aduce un prejudiciu ce este implicit uman. Accesul la educație terțiară ar trebui extins în contextul actual atât pentru bunăstarea cetățenilor cât și pentru creșterea eficienței indirecte a statului. Este dezgustător că a trebuit să ignor discuția asupra costului pe care anumiți cetățenii inevitabil îl vor plăti pentru a demonstra de ce nici măcar din punctul de vedere al liberalilor de la conducere eliminarea gratuității transportului feroviar pentru studenți este o decizie pripită și care satisface imediat nevoile de buget, dar amână dezastrul pentru următoarea guvernare.”

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Egalitatea de șanse femei-bărbați transpusă în nume de străzi

By on 13/03/2021

Cine îmi citește blogul știe că sunt un feminist convins și cred cu tărie că și noi bărbații trebuie să luptăm cu mentalitățile greșite din societatea actuală.

În lumea actuală există două mari tipuri de ideologii discriminatorii, două mari curente delirante colective:

  1. cea conform căreia unii oameni sunt superiori altor oameni – și aici putem include sclavagismul, apartheidul, teoria rasei ariene, rasismul de orice tip, monarhiile de orice tip, chiar și religiile care discriminează, etc, care au dus la conflicte și genocide inimaginabile azi, și
  2. derivată din 1, cea conform căreia bărbatul este superior femeii

Articolul de azi este inspirat de un interviu foarte interesant al lui George Buhnici cu Oana Bogdan, de profesie arhitect, stabilită și activând profesional în Belgia:

Ce mi-a reținut atenția, este cât de subliminal este „patriarhatul” în care trăim, cu exemplu concret nume de străzi, care și la noi în România poartă în marea majoritate nume de personalități masculine.
Nu văd de ce, în numele egalității de șanse, nu am începe, de acum acolo, cel puțin pentru noile străzi create, să dăm nume de femei. Este o campanie care a pornit deja în Belgia, de recuperare a locului femeii în istorie, campanie sprijinită de media și de personalități.

Mă uit pe harta Sloboziei și văr doar două străzi cu nume de personalități feminine (Ana Ipătescu și Domnița Bălașa – e posibil să fie mai multe și mi-au scăpat mie), deși dacă ne-am pune puțin mintea la contribuție am găsi într-un minut cel puțin 10 nume de femei celebre care să merite o stradă a lor. Aici o potențială listă de inspirație.
La prima vedere ar putea fi o propunere cel puțin bizară, dar dacă stai să te gândești puțin ar fi un plus pentru generațiile actuale și viitoare de femei, care, locuind pe strada, să zicem „Regina Maria”, sau „Ecaterina Teodoroiu”, sau „Ana Blandiana” ar avea acel sentiment subliminal: „Uite că și femeile pot reuși să fie celebre, personalități demne de memoria nației. Și noi femeile merităm aceleași șanse și drepturi. Și eu pot avea un destin măreț în viață”.
Și de aici până la sentimentul de mândrie și bucurie că ești considerată o ființă umană absolut egală cu ceilalți, și de a deveni un om care-și cunoaște locul în societate și nu acceptă nici un fel de discriminare, nu e decât un pas.

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

S-a semnat contractul de proiectare și execuție pentru pasajul Drajna

By on 17/02/2021

”Miercuri, 17.02.2021, CNAIR a semnat contractul „Proiectare și Execuție Pasaj denivelat superior DN 21, km 105+500”, cu S.C. ARCADA COMPANY S.A.

Valoarea contractului este de 98.120.978,01 lei fără TVA.

Traseul are o lungime de 2739 m, din care pasaj denivelat 305 m.

Sursa de finanțare: Fonduri Europene Nerambursabile

Durata contractului este de 24 de luni, din care:

  • 6 luni perioada de proiectare;
  • 18 luni perioada de execuție a lucrărilor.

 Perioada de garanție a lucrărilor este de 60 de luni.”

Textul comunicatului aici.

Asta înseamnă că, de principiu, în 2023 vom circula pe pasaj la Drajna. Iar pentru că ARCADA are ca asociat o societate din grupul UMB, mai precis TEHNOSTRADE, care de obicei termină lucrările înainte de termen, ne putem aștepta la o surpriză plăcută.

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Licitația pentru pasajul Drajna este aproape de final

By on 16/02/2021

Pe SEAP licitația pentru pasajul Drajna a trecut de stadiul evaluărilor, procedura fiind acum, din data de 05.02.2021 în „deliberare”. Așteptăm doar publicarea atribuirii, acum că evaluările s-au încheiat.


Dup cum se poate vedea în sistemul SEAP, cei doi ofertanți au fost:
1. Arcada Company (Galați), susținută în calitate de terț de compania Tehnostrade din grupul UMB al celebrului Umbrărescu,

și

2. Asocierea OYL COMPANY HOLDING AG S.R.L. (Leader),CREATIVE ROAD DESIGN,DELTA ANTREPRIZA DE CONSTRUCTII SI MONTAJ 93

Pe surse se pare că a rămas în cursă un singur câștigător, dar nu vreau să stric surpriza, plus că celălalt ofertant are oricând la dispoziție dreptul de a contesta în justiție.
Așteptăm cu interes anunțul oficial de atribuire, precum și pașii următori.

După cum știți deja, potențialul câștigător al licitației are la dispoziție 6 luni pentru proiectare și 18 luni pentru execuție, ceea ce înseamnă un total de 2 ani calendaristici.
Concret, în varianta optimă fără contestații în care contractul s-ar semna în primăvara lui 2021, în primăvara lui 2023 s-ar putea circula pe pasaj.

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

România trebuie să se schimbe din temelii ep.4

By on 01/02/2021

Câți oameni mai trebuie să ardă în spitale, câți bebeluși trebuie să mai moară înecați la botez ca să începem să schimbăm proceduri și reguli și mai ales legi?

Sunt absolut convins că acest tip de tragedii sunt evitabile dacă se trag învățămintele necesare, și în loc să sărim, emoțional, să găsim vinovați, am putea începe, cerebral, prin a căuta soluții ca astfel de nenorociri să nu se mai întâmple.

În toate țările civilizate când se întâmplă o tragedie, parlamentul se autosesizează și numește de urgență o comisie parlamentară de anchetă, care are ca rol principal determinarea cauzelor legislative care au permis să se ajungă în situația critică. Pentru că, în marea majoritate a tragediilor, cauza lor este o mai mare sau mai mică de coincidențe nefericite, eroare umană, nerespectare de reguli, inexistență de reguli, etc. Și, după ce se termină ancheta, cu niște concluzii foarte bine documentate, să vină în fața poporului și a plenului parlamentului și să spună:

  1. trebuie schimbată legea x de protecție la incendiu in atmosferă explozivă
  2. trebuie schimbată legea y de training a personalului medical in caz de incendiu
  3. trebui montați senzori de oxigen în secțiile din spitale unde se administrează oxigen – pentru asta trebui modificată legea z
  4. trebuie puse sprinklere sau alte sisteme automate de stins incendii in toate clădirile publice: spitale, cluburi, sedii de birouri, instituții publice etc, etc – pentru asta trebui modificată legea…
  5. trebuie trainuit personalul bisericesc care pune noi-născuții în situații potențial mortale să acorde prim ajutor, sau trebui asistat botezul de personal medical specializat în resuscitare, sau trebuie schimbată modalitatea de botez cu una nepericuloasă (am asistat la botezuri la care copilului doar îi era turnată cu palma pe creștet, apă sfințită, deci se poate)

Dacă noi, societatea civilă nu cerem Parlamentului României să se autosesizeze când ne mor concetățenii, suntem parte a problemei. Parlamentul României este forul suprem de conducere al țării, și singura entitate care poate da legi, care pot face ca pe viitor aceste tragedii să nu se mai repete.

Pe această cale cer, în mod public și oficial, parlamentarilor de Ialomița care mă reprezintă în parlamentul României, să ceară constituirea unor comisii de anchetă parlamentare în cele două cazuri care sunt pe tapetul public în aceste zile, respectiv incendiul de la Matei Balș, și decesul nou-născutului de la Suceava în urma botezului.

PS: Știu că termenul de „comisie de anchetă” sună a comunism, poate reușesc să le denumească altfel, „comisie de investigare a cauzelor și de propunere a soluțiilor de îmbunătățiri legislative…”
PS2: Pentru cei care au observat că articolul face parte din serialul „România trebuie să se schimbe din temelii”, restul episoadelor se găsesc aici.
PS3: propunerea transmisă pe paginile de FB ale tuturor parlamentarilor de Ialomișa și USR-PLUS (care nu erau reprezentați la noi în județ). Am profitat astfel de prima zi de activitate parlamentară și de pofta de socializare în online a aleșilor noștri 🙂

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Phil Collins

By on 30/01/2021

Azi rublica Radio Joy a blogului îl omagiază, la împlinirea frumoasei vârste de 70 de ani, pe un artist cu totul deosebit, pe numele lui complet Philip David Charles Collins. Cunoscut sub numele de scenă Phil Collins, atât ca solist cât și pentru apartenența, inițial ca toboșar, apoi ca solist vocal, la egal de celebra trupă Genesis. Unde a cântat ani buni alături de nume legendare, Peter Gabriel și Mike Rutherford (Mike and the Mechanics).

Phil Collins în 1981, sursă photo Wikipedia

Un artist unic, care a marcat și influențat prin muzica lui generații întregi, despre Phil Collins s-a scris mult prea mult ca să mai încerc și eu să aduc vreo contribuție.

Eu îl sărbătoresc în stil propriu, cu o amintire și câteva piese.

În mod special mi-a rămas întipărit un moment haios, la un majorat la „5 Călărași” unde DJ era celebrul în Călărași pe atunci Titi Scorțea, care ne invita la dans anunțând într-o engleză cu accent de Dunăre titlul piesei „ănazăr dei în paradais”.

De pe coloana sonoră a filmului „Against all Odds”, cu Jef Bridges și Rachel Ward, azi începem cu Against all Odds/Take a look at me now:

Cântecele compuse sau interpretate de Phill Collins au fost și sunt folosite intens la Hollywood, piese ca „In the air Tonight” „Easy Lover” „Sussudio” sau „I cant dance” apărând în filme celebre începând cu 1973 și terminând cu reality show-uri în 2021, lista completă de 263 de soundrack-uri aici.

Să dăm Cezarului ce este al lui, să-i urăm La mulți ani în cel mai frumos mod, bucurându-ne cu muzica lui și, de ce nu, trimițându-i un gând bun.

Happy birthday Mr. Collins!

Enjoy:

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

206 milioane EUR pentru partide în 4 ani

By on 11/01/2021



Aflu cu surprindere de aici, magnitudinea sumelor cu care noi, contribuabilii români, susținem din buzunar, partidele politice parlamentare din țară.

*Palatul parlamentului, fosta „Casă a poporului”, sursă foto: wikipedia

Aici sunt banii dumneavoastră, cum spunea o butadă celebră, Sau, mă rog, și aici. Pe lângă alte găuri negre, gen pensiile speciale și uriașa sinecură colectivă a celor 1200 de companii de stat cu zeci de mii de membri în consiliile AGA aferente, plătiți cu bani grei, lunar.

Dar să revenim.

206 milioane euro în 4 ani de zile. Două sute șase milioane euro. O sumă enormă, cu care s-ar putea ridica 10 spitale regionale, sau construi zeci de licee și școli, sau realiza zeci bune de km de autostradă. Sau da o masă caldă celor în nevoie.
Sau. Sau. Sau.
You name it.

Sunt zeci, poate sute de priorități ale României mult mai serioase și importante decât finanțarea partidelor politice de la buget.

Să se finanțeze din cotizațiile membrilor, din sponsorizările oamenilor de afaceri, sau din viitoarele susțineri pe legea lobby-ului, care am înțeles că este în dezbatere parlamentară, de altfel o inițiativă demnă de o țară civilizată, cu care sunt de acord. Da, să vină lobby-ul fermierilor să sponsorizeze, pe față, cheltuielile de campanie ale partidelor politice, în schimbul adoptării unei legi în sprijinirea activității lor. Să vină lobby-ul ecologiștilor să susțină nu știu ce protejări de pădurii și specii pe cale de dispariție. Cu bani, frumos, transparent, să se plătească sau nu impozite pe ei, cum se dorește.
Dar, eu nu sunt de acord cu această lege de finanțare a partidelor de la buget, adică din banii contribuabililor.

Pe cale de consecință, cer public, parlamentarilor de Ialomița care mă reprezintă, și nu numai lor, inițierea abrogării art 3 lit d din legea 334/2006:


Mulțumesc pentru atenție.

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Riscurile vaccinării și ale ne-vaccinării

By on 09/01/2021



Cifrele zilei:

2,48% șansă de deces dacă faci Covid – 16.592 decese, la 668.202 infectări în Ro.

0,33% șansă de reacții adverse minore dacă faci vaccinul anti-covid – 311 reacții minore sau comune, la 92.706 vaccinați în Ro.

Deja din cei 92.706 s-au salvat 2299 de vieți dacă este să ne luăm după șansa de deces de mai sus.

Mai pe românește, comparând cele două procente de mai sus, ai de 7,51 de ori mai multe șanse să mori de Covid-19 dacă nu te vaccinezi, decât să te doară brațul o seară, dacă te vaccinezi.

Alegerea îți aparține.

PS: Cifra de 2299 de posibile vieți salvate ia în calcul o eficiență teoretică de 100%, ceea ce nu se întâmplă în realitate. Până acum sunt cifre de 94-95%. Dar chiar dacă ești în cei 5-6% care sunt vaccinați și totuși dezvoltă boala, studiile spun că simptomele sunt din gama ușoară.

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Experiența mea cu COVID-19

By on 28/12/2020

După cum ați dedus din titlu, am reușit să am o întâlnire de gradul 3 cu noul coronavirus. Fără să fac nimic special pentru asta, ba dimpotrivă, am respectat regulile de distanțare socială, am purtat mască. Mi-am turnat pe mâini mai mult alcool în 2020, decât am băut în 47 de ani de viață.
Întâlnire care s-a lăsat și cu ceva simptome, și învățăminte, în cazul meu.

*virusul sars-cov-2, wikipedia

Și începe așa.

Ziua 1, 5 Decembrie 2020. O ușoară dar persistentă durere de cap, dis-de-dimineață, genul hangover. Aici trebuie să menționez că eu nu știu ce sunt alea dureri de cap, pentru că nu le-am avut, decât în cazuri absolut extraordinare. Durerea cedează la un Nurofen răceală și gripă descoperit prin casă. Mă rog, nu-i dau atenție prea mare, dar rămâne un semn de întrebare acolo undeva în colțul minții.


Ziua 2, 6 Decembrie. Ziua votului la parlamentare. Peste noapte începe o tuse seacă, am ceva frisoane și mă trezesc cu o frumoasă febră de 38,0 Celsius. Anulez mersul la vot (heartbroken, bineînțeles, am așteptat 4 ani ziua asta, am dârdâit de frig în Piața Victoriei să scap de mustața lui Dragnea) și orice altă ieșire din casă. Mă auto-izolez în altă cameră cu ieșire din ea doar cu masca pusă și dezinfectant la ușă. Sun medicul de familie, sun la 112 pentru testare. În doar câteva ore, apare ambulanța pentru testare, mă întreabă dacă pot să ies sau e nevoie să vină ei. Ca să le scurtez timpul pierdut, decid să ies, durează fix 30 de secunde prelevarea de probe din nări. Side note: nu credeam că poți băga în nasul unui om un băț lung de 10 cm. Întreb personalul de pe ambulanță în cât timp vin rezultatele, îmi spun că le trimit la București la analiză, și durează 24-48 de ore aflarea rezultatelor.

Între timp medicul de familie, pe baza simptomelor – febră, dureri musculare, tuse – îmi dă o listă lungă de medicamente de cumpărat, plus un pulsoximetru.
Ei, vă dați voi seama de nivelul de paranoia care se instalează când medicul tău te pune să-ți monitorizezi nivelul de oxigen din sânge. Încerc totuși s-o țin sub control (paranoia) și îmi spun că e doar o măsură suplimentară de precauție, just în case, și oricum dacă îmi fac griji nu o să moară virușii din mine mai repede.
Fac rost de toate medicamentele plus pulsoximetru, și încep tratamentul, deocamdată doar cu vitamine (C, D, zinc) niște nurofen răceală și gripă și niște sirop de tuse. Reacționează bine febra cu nurofenul de 200 pe care îl aveam deja, așa că nu trec pe cel de 400 prescris de medic, chiar dacă îl cumpărasem.
Prezența la vot este sub așteptări. Mă oftic că nu am putut vota. Deși propriu-zis nu eram confirmat pozitiv, nu îmi permitea conștiința să ies așa, bombă biologică pe stradă, cu atât mai puțin să pun în pericol oameni nevinovați care își făceau datoria față de țară. Mă interesez care este procedura pentru urmă mobilă pentru cei carantinați, din păcate cererile trebuiau depuse online până pe 5 seara ora 20:00. Nu s-au luat în calcul și urgențele medicale din ziua votului. Asta e. Lecție de învățat pentru viitorul ciclu electoral.

Ziua 3, 7 Decembrie. Dimineața febră 38,0 ca un ceas elvețian. Asta poate însemna două lucruri. Primul că nu e nici o evoluție în sus a nivelului de infectare. Și doi, dacă s-a stabilizat aici înseamnă că mecanismele de apărare ale corpului meu nu au considerat necesar să o crească peste acest nivel ca să omoare virusul, deci am ajuns la un oarecare echilibru, să zicem.
Bineînțeles că nivelul sănătos de paranoia instalată mă face să-mi testez de 10 ori pe zi saturația de oxigen, care apropo a fost constantă la 97 pe toată perioada, deci nu am avut o lipsă de oxigen și deci nici o afectare pulmonară semnificativă, alta în afară de cea semnalată de tusea seacă.
Febra și durerile musculare relativ ușoare cedează tot repede și tot cu nurofen răceală și gripă de 200. Mă simt relativ apt de lucru, așa că îmi petrec ziua la calculator, cu diversele mele proiecte.
Ziua 4, 8 Decembrie. Febra a scăzut la 36,8, rămânând doar o stare subfebrilă cu dureri oculare și musculare. Dimineața în jur de 9:00 vine și rezultatul de la DSP: pozitiv Covid-19. Haios este că se suprapun apelurile de la DSP și medicul de familie, ambii întrecându-se să-mi dea rezultatul, probabil l-au primit simultan prin mesaj. Primesc și decizia de carantinare pentru mine și soție, de pe 6 (data prelevării) până pe 19 Decembrie inclusiv. Din fericire fiul meu era la București, fiind student, așa că nu l-au inclus. A venit pe 6 doar ca să voteze, dar nu a putut veni să ne vadă. Trist și dulce-amar.
Țin să mulțumesc pe această cale medicului meu de familie, doamnei doctor Monica Platon, pentru profesionalismul și răbdarea cu care m-a îndrumat prin această aventură. De asemenea, mulțumiri adânci prietenilor și familiei, care au avut grijă de noi. Este imposibilă aprovizionarea cu strictul necesar fără să ai pe cineva în exterior.

Deja sunt mult mai relaxat, dându-mi seama că scăderea febrei înseamnă începutul sfârșitului pentru infecție.
Pun și un anunț public pe facebook despre rezultatul testării, cu intenția de a-mi informa prietenii, colegii și cunoscuții despre faptul că dacă au intrat în contact cu mine în ultima săptămână ar trebui să fie precauți, eventual să se testeze dacă au simptome. Primesc un val neașteptat de mare de mesaje de sănătate și încurajări, pentru care vă mulțumesc tuturor.

Nici nu îți dai seama cât de mult contează empatia umană decât atunci când ești chiar tu beneficiarul ei. Mă bucur că am prieteni și colegi ca voi.

Spre seară rămân fără gust și fără miros, semn că sarabanda simptomelor nu s-a terminat. Mai dă-i un mini val de paranoia: Oare la ce să mă mai aștept? Nu mă ajută nici unele mesaje care-mi spun să rămân vigilent, că simptomele vin pe rând.

Ziua 5, 9 Decembrie. Temperatura ajunge la 36,0, și rămâne acolo pentru toate zilele următoare. Dispar complet și durerile oculare și musculare, semn bun. Infecția chiar nu poate să mai producă efecte.
Ultima dintre instituțiile statului implicate în proces, Jandarmeria mă contactează, pentru că, nu-i așa, trebuie să verifice „leprozeriile”, sau „izoletele”, cum ne alintă prietenii.

„Leprozeriiiiiaaaaa, sunteți acasăăă? se aude, haios, de la un prieten venit să ne aducă de-ale gurii. Ce bine să ai prieteni și familie, cărora să le pese de tine când ți-e greu, gândesc involuntar cu un zâmbet în colțul gurii.

Ziua 7, 11 Decembrie. Revine gustul, fără miros, odată cu o porție de pui picant. E ciudat pentru că nu simt picanteria, doar gustul dulce, dar creierul îmi spune că e picant, pentru că arde papilele gustative. Dar fără miros, nu se simte complet senzația. Încă un lucru bun, creierul înregistrează detaliul și diminuează automat nivelul de paranoia cu -1. Orice mini îmbunătățire a stării de sănătate este căutată avid de cortexul cerebral care trebuie să-i comunice sistemului arhaic, limbic, care se ocupă de supraviețuire, să stea calm că nu e pericol.
Zilele 9 și 10, revine și ultima componentă lipsă, mirosul, dar treptat, întâi simt doar un parfum franțuzesc, apoi din ce în ce mai mult.


Ziua 16, 20 Decembrie. Putem într-un final să ieșim din casă. Dulce libertate 🙂

Gânduri de final.

Pe o scară de la 1 la 10, simptomele și felul cum mi-am perceput eu boala aș nota-o undeva la 3-4, simptome ușoare spre medii. Nu am căzut la pat, am rămas activ, în pofida unei pleiade largi de simptome: febră, dureri musculare, tuse, lipsa gustului și a mirosului, o relativă sensibilitate digestivă – arsuri – pentru care am rămas și acum pe un tratament profilactic. Chiar și după vindecare, câteva zile am rămas cu o sensibilitate de tuse la efort intens sau aer rece.

De la mare distanță cea mai mare este afectarea psihică, teama de necunoscut și lipsa interacțiunii umane fac ravagii la nivel mental. Ai nevoie de toată stăpânirea de sine că să rămâi focusat și să nu pleci cu gândurile aiurea.
Probabil faptul că mă vaccinasem antigripal doar cu câteva zile înainte a contat, pentru că am trezit întregul lanț molecular al sistemului imunitar din somnolență. Chiar dacă anticorpii sunt complet individualizați pentru fiecare virus, există zeci sau sute de reacții chimice până se ajunge la ei, iar multe dintre aceste cicluri de reacții au precursori și intermediari similari, care și aceștia trebuie sintetizați. Iar dacă organismul tău deja are niște „materii prime” deja disponibile, durata timpului de reacție la infectare scade considerabil și odată cu ea și gravitatea simptomelor.
Nu este o infecție de bagatelizat, iar cu ajutorul medicului se poate trata acasă. Dacă simptomele devin mai serioase, bineînțeles că trebuie cerută internarea.
Dacă mă vaccinez? Bineînțeles, în secunda 2 în care vaccinul va deveni disponibil pentru populația generală. Cu mențiunea că acum sunt mult mai relaxat în așteptarea lui, pentru că beneficiez de un minim de imunitate de câteva săptămâni.
Sper ca această campanie de vaccinare să fie un real succes și în câteva luni să punem punct acestei pandemii. Umanitatea are nevoie urgentă să revină la viața de dinainte, la interacțiunea socială, economia trebui să-și reia cursul normal, educația trebuie să continue normal și toate aspectele vieții așijderea.

Și singura modalitate eficientă și rapidă de a stopa pandemia este o campanie de vaccinare la care minim 60-70% din populație să răspundă prezent. Sănătatea speciei umane nu mai este o preocupare individuală, ci colectivă. Nu mai suntem responsabili de propria persoană, ci decidem prin comportamentul nostru dacă niște oameni la zeci, sute sau mii de kilometri, pe care nu i-am cunoscut niciodată, vor trăi sau vor muri.

Update: mirosul 100% (adică toate acele nuanțe și finețuri) mi-a revenit cam după 30 de zile de la data primelor simptome.


Update 2, 18.01.2020: Azi am făcut teste de anticorpi în familie.
Soției i-au ieșit negative, semn că nu a intrat în contact cu virusul, și semn bun pentru mine, am reușit să nu-l dau mai departe, nici măcar în interiorul familiei, păstrând cu strictețe recomandările de izolare, mască, igienă, după primele simptome.

Rezultatele mele mai durează puțin, pentru că au am vrut testul cantitativ.

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Despre vaccinism, anti-vaccinism, libertate și bani

By on 22/12/2020

*Copil cu pojar (rujeolă), o boală care se poate preveni prin vaccinare. Sursă foto Wikipedia

Vedem în fiecare zi studii despre câți români s-ar vaccina, studii făcute în rândul medicilor, asistentelor medicale, profesorilor, populației generale, mediul rural vs mediul urban, etc.
Cifrele sunt mai mari sau mai mici, în funcție de expunerea la virus, experiențele și convingerile personale, nivelul de educație și mulți alți factori.
Nu am de gând să pornesc o nouă polemică despre cine are dreptate, cei care s-ar vaccina anti-Covid-19, sau cei care nu s-ar vaccina. Fiecare are dreptatea lui și argumentele lui, iar atâta timp cât acest vaccin nu se află în schema obligatorie de vaccinări nici nu te poate obliga nimeni să ți-l faci.
Pentru că, apropo, există o schemă obligatorie de vaccinări prin care toți cetățenii acestei țări au fost obligați să treacă în primii ani de viață, pentru că astfel s-au eradicat sau s-au redus foarte mult niște boli extrem de grave, pentru care nu există tratament, cum ar fi: poliomielită, TBC, hepatita B, rujeolă, oreion, rubeolă, etc.
Ce aș vrea să supun dezbaterii voastre cu acest articol, este introducerea unui sistem de malus în asigurările medicale, similar cu cel de la RCA, pentru cei care nu vor să se vaccineze, dar contactează boala și supun sistemul sanitar, și implicit pe noi toți, unor cheltuieli uriașe.
Bun, să zicem că te-ai vaccinat și ai făcut totuși Covid-19. Există această șansă la absolut toate vaccinurile, pentru că eficacitatea lor este sub 100%. Cu toate acestea, s-a dovedit științific că cei vaccinați dezvoltă forme mai ușoare ale bolii – la gripă de exemplu, care este deja mega-studiată, reușind să rămână funcționali în societate sau punând presiune și costuri minime pe sistemele sanitar și de asigurări.
Acum să punem în balanță cazul 2.
Pamflet.
S-a terminat campania de vaccinare anti-Covid-19, și tu ai ales din varii motive (în afară de contraindicațiile medicale, pentru că atenție, există și așa ceva) să nu te vaccinezi. Treaba ta. Iar după câteva zile, săptămâni sau luni, ai făcut Covid-19. Din păcate, te-ai pricopsit cu o formă gravă, pentru că ai bagatelizat primele simptome. Ai stat până ți s-a făcut rău și familia a chemat ambulanța. Ai ajuns internat la ATI, intubat timp de câteva câteva săptămâni. Zeci de oameni au făcut gărzi zi și noapte pe lângă corpul tău inert, te-au hrănit prin perfuzii și te-au răsucit pe de o parte pe alta îmbrăcați 6 ore în cosmonauți în timp ce le curgeau apele pe spate, aparatele ți-au dat oxigenul vital iar medicii ți-au administrat substanțe cu denumiri care mai de care mai complicate, doar ca să-ți mențină funcționale organele care cedau unul după altul.
Miraculos, după săptămâni de luptă, ai scăpat. Bravo ție, ești cazul fericit. Iar spitalizarea ta a costat sistemul de asigurări de sănătate, să presupunem, suma de 100.000 de lei, sau aproximativ 20.000 EUR. Sumă pe care o suportăm cu toții, din buzunarele noastre.
Și aici vine problema mea personală. Eu nu sunt de acord să-ți plătesc ție o spitalizare colosală, pentru că ți-am oferit deja varianta de a cheltui 10 sau 50 de EUR pe c**** tău ca să te vaccinez, tocmai ca să nu cheltui 20.000 EUR ca să te vindec, și te-a durut undeva de șansa oferită.
Foarte bine, e dreptul tău. Atunci, ia matale frumos factura de spital, scade ăia 10 EUR pe care i-ai avut la dispoziție și plătește-ți din buzunar restul de 19.990. De ce? O să spui indignat? Păi foarte simplu, pentru că eu nu sunt dispus să plătesc pentru indiferența și iresponsabilitatea ta! Pentru că libertatea ta se oprește unde începe libertatea mea! Pentru că comportamentul tău iresponsabil îmi afectează mie buzunarul! Iar eu nu sunt dispus să-ți finanțez asta!
La fel ca în asigurările RCA. Îți place să conduci periculos tot timpul și faci accidente în fiecare an? No problem! Fă câte vrei tu, e alegerea ta și libertatea ta. Dar sistemul de asigurări te taxează prin sistemul de bonus-malus, iar după fiecare accident, anul viitor când te vei duce să-ți reînnoiești polița RCA, vei constata cu surprindere că va trebui să achiți mai mult. De ce? Pentru că societatea din care faci parte promovează condusul responsabil, care nu produce pagube materiale și care nu face victime. Și taxează în același timp iresponsabilitatea.
Pentru că societatea își creează niște reguli, sisteme și legi ca să apere marea masă a ei de elementele iresponsabile sau rău intenționate. Pentru că de aia este omul un animal social și a căutat să se organizeze social, pentru că a observat că îi cresc șansele de supraviețuire în grup. Care supraviețuire by the way este instinctul primordial al ființei umane.
Cu toate astea, în orice societate umană există și unii pe care nu-i interesează nici de propria persoană, cu atât mai puțin de cei din jur. Dar vin cu pretenții ca societatea să aibă grijă de ei. Da, ok, am grijă de tine atâta timp cât dovedești că respecți regulile, morala și principiile grupului din care faci parte. Altfel, ești foarte liber să mergi mătăluță și să-ți înființezi grupul anarhiștilor fără reguli, și să trăiți împreună fericiți, ca pe vremuri în epoca de piatră.

Așa că.

Propun.

Sistem de malus în asigurările sanitare, cu caz special vaccinurile. După cum urmează:
Există o campanie de vaccinare pe care ai urmat-o și cu toate acestea te-ai îmbolnăvit? Există acest risc. Nu plătești nimic în plus luna viitoare la asigurările de sănătate. Că de asta se cheamă asigurări de sănătate, să acopere niște riscuri asumate.
Există o campanie de vaccinare națională și ai refuzat-o, apoi contactezi boala? Primești un coeficient de malus, adică vei plăti mai mulți bani pe lună pentru asigurările de sănătate.
Repet, ca la RCA. Îți place să trăiești periculos și să pui și viața altora în pericol, și, mai mult decât atâta, să bagatelizezi aceste riscuri? No problem, dar nu pe banii mei!
Vrei să faci parte dintr-un grup, dintr-o societate umană și să te bucuri de toate avantajele pe care le aduce apartenența la grup? Excelent! Atunci trebuie să respecți și principiile de funcționare ale grupului. Nu poți să clamezi doar beneficiile, iar când vine vorba de costuri să spui că nu e treaba ta. Sănătatea publică are niște costuri pe care trebuie să ni le asumăm fiecare dintre noi.
La fel cum, iată, lipsa sănătății publice, această pandemie, are niște costuri mult mai mari pe termen lung, și poate arunca umanitatea în haos.

De final un apel personal, o rugăminte din partea mea pentru cititorii blogului meu:
În câteva zile va începe campania de vaccinare, iar probabil în lunile viitoare vaccinul anti-Covid-19 va fi disponibil categoriilor largi de oameni din țară. Vă implor să mergeți să vă vaccinați – bineînțeles în afară de cazul în care medicul dumneavoastră vă informează că aveți contraindicații, dar acestea sunt cazuri extrem de rare (alergii, imunitate compromisă, diferite alte tratamente). Mergeți la medicul de familie sau sunați-l, cereți-i sfatul de specialist, și mai ales urmați-l. E în joc sănătatea voastră, și a celorlalți. Nu vă jucați cu această șansă oferită, a vaccinării, și nu bagatelizați această boală.
V-o spune unul care a trecut deja prin experiența Covid-19, și deși am avut o formă ușoară, credeți-mă că nu e deloc plăcut. Nici nu vreau să-mi imaginez prin ce trec cei internați, cu atât mai puțin cei de la ATI, unde viața lor atârnă de un fir de păr.
Vă urez multă sănătate și sărbători frumoase!

PS: Da, sunt conștient că educația este soluția pe termen lung, iar impunerea de măsuri coercitive ar trebui să vină doar în completare, atunci când educația a dat greș, dar din păcate nu avem la dispoziție încă 30 de ani până apare o generație nouă și diferit educată, ca să stopăm pandemia.

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn