Gorunescu.ro

Think. Feel. Give.

Posts by: gorunescu

206 milioane EUR pentru partide în 4 ani

By on 11/01/2021



Aflu cu surprindere de aici, magnitudinea sumelor cu care noi, contribuabilii români, susținem din buzunar, partidele politice parlamentare din țară.

*Palatul parlamentului, fosta „Casă a poporului”, sursă foto: wikipedia

Aici sunt banii dumneavoastră, cum spunea o butadă celebră, Sau, mă rog, și aici. Pe lângă alte găuri negre, gen pensiile speciale și uriașa sinecură colectivă a celor 1200 de companii de stat cu zeci de mii de membri în consiliile AGA aferente, plătiți cu bani grei, lunar.

Dar să revenim.

206 milioane euro în 4 ani de zile. Două sute șase milioane euro. O sumă enormă, cu care s-ar putea ridica 10 spitale regionale, sau construi zeci de licee și școli, sau realiza zeci bune de km de autostradă. Sau da o masă caldă celor în nevoie.
Sau. Sau. Sau.
You name it.

Sunt zeci, poate sute de priorități ale României mult mai serioase și importante decât finanțarea partidelor politice de la buget.

Să se finanțeze din cotizațiile membrilor, din sponsorizările oamenilor de afaceri, sau din viitoarele susțineri pe legea lobby-ului, care am înțeles că este în dezbatere parlamentară, de altfel o inițiativă demnă de o țară civilizată, cu care sunt de acord. Da, să vină lobby-ul fermierilor să sponsorizeze, pe față, cheltuielile de campanie ale partidelor politice, în schimbul adoptării unei legi în sprijinirea activității lor. Să vină lobby-ul ecologiștilor să susțină nu știu ce protejări de pădurii și specii pe cale de dispariție. Cu bani, frumos, transparent, să se plătească sau nu impozite pe ei, cum se dorește.
Dar, eu nu sunt de acord cu această lege de finanțare a partidelor de la buget, adică din banii contribuabililor.

Pe cale de consecință, cer public, parlamentarilor de Ialomița care mă reprezintă, și nu numai lor, inițierea abrogării art 3 lit d din legea 334/2006:


Mulțumesc pentru atenție.

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Riscurile vaccinării și ale ne-vaccinării

By on 09/01/2021



Cifrele zilei:

2,48% șansă de deces dacă faci Covid – 16.592 decese, la 668.202 infectări în Ro.

0,33% șansă de reacții adverse minore dacă faci vaccinul anti-covid – 311 reacții minore sau comune, la 92.706 vaccinați în Ro.

Deja din cei 92.706 s-au salvat 2299 de vieți dacă este să ne luăm după șansa de deces de mai sus.

Mai pe românește, comparând cele două procente de mai sus, ai de 7,51 de ori mai multe șanse să mori de Covid-19 dacă nu te vaccinezi, decât să te doară brațul o seară, dacă te vaccinezi.

Alegerea îți aparține.

PS: Cifra de 2299 de posibile vieți salvate ia în calcul o eficiență teoretică de 100%, ceea ce nu se întâmplă în realitate. Până acum sunt cifre de 94-95%. Dar chiar dacă ești în cei 5-6% care sunt vaccinați și totuși dezvoltă boala, studiile spun că simptomele sunt din gama ușoară.

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Experiența mea cu COVID-19

By on 28/12/2020

După cum ați dedus din titlu, am reușit să am o întâlnire de gradul 3 cu noul coronavirus. Fără să fac nimic special pentru asta, ba dimpotrivă, am respectat regulile de distanțare socială, am purtat mască. Mi-am turnat pe mâini mai mult alcool în 2020, decât am băut în 47 de ani de viață.
Întâlnire care s-a lăsat și cu ceva simptome, și învățăminte, în cazul meu.

*virusul sars-cov-2, wikipedia

Și începe așa.

Ziua 1, 5 Decembrie 2020. O ușoară dar persistentă durere de cap, dis-de-dimineață, genul hangover. Aici trebuie să menționez că eu nu știu ce sunt alea dureri de cap, pentru că nu le-am avut, decât în cazuri absolut extraordinare. Durerea cedează la un Nurofen răceală și gripă descoperit prin casă. Mă rog, nu-i dau atenție prea mare, dar rămâne un semn de întrebare acolo undeva în colțul minții.


Ziua 2, 6 Decembrie. Ziua votului la parlamentare. Peste noapte începe o tuse seacă, am ceva frisoane și mă trezesc cu o frumoasă febră de 38,0 Celsius. Anulez mersul la vot (heartbroken, bineînțeles, am așteptat 4 ani ziua asta, am dârdâit de frig în Piața Victoriei să scap de mustața lui Dragnea) și orice altă ieșire din casă. Mă auto-izolez în altă cameră cu ieșire din ea doar cu masca pusă și dezinfectant la ușă. Sun medicul de familie, sun la 112 pentru testare. În doar câteva ore, apare ambulanța pentru testare, mă întreabă dacă pot să ies sau e nevoie să vină ei. Ca să le scurtez timpul pierdut, decid să ies, durează fix 30 de secunde prelevarea de probe din nări. Side note: nu credeam că poți băga în nasul unui om un băț lung de 10 cm. Întreb personalul de pe ambulanță în cât timp vin rezultatele, îmi spun că le trimit la București la analiză, și durează 24-48 de ore aflarea rezultatelor.

Între timp medicul de familie, pe baza simptomelor – febră, dureri musculare, tuse – îmi dă o listă lungă de medicamente de cumpărat, plus un pulsoximetru.
Ei, vă dați voi seama de nivelul de paranoia care se instalează când medicul tău te pune să-ți monitorizezi nivelul de oxigen din sânge. Încerc totuși s-o țin sub control (paranoia) și îmi spun că e doar o măsură suplimentară de precauție, just în case, și oricum dacă îmi fac griji nu o să moară virușii din mine mai repede.
Fac rost de toate medicamentele plus pulsoximetru, și încep tratamentul, deocamdată doar cu vitamine (C, D, zinc) niște nurofen răceală și gripă și niște sirop de tuse. Reacționează bine febra cu nurofenul de 200 pe care îl aveam deja, așa că nu trec pe cel de 400 prescris de medic, chiar dacă îl cumpărasem.
Prezența la vot este sub așteptări. Mă oftic că nu am putut vota. Deși propriu-zis nu eram confirmat pozitiv, nu îmi permitea conștiința să ies așa, bombă biologică pe stradă, cu atât mai puțin să pun în pericol oameni nevinovați care își făceau datoria față de țară. Mă interesez care este procedura pentru urmă mobilă pentru cei carantinați, din păcate cererile trebuiau depuse online până pe 5 seara ora 20:00. Nu s-au luat în calcul și urgențele medicale din ziua votului. Asta e. Lecție de învățat pentru viitorul ciclu electoral.

Ziua 3, 7 Decembrie. Dimineața febră 38,0 ca un ceas elvețian. Asta poate însemna două lucruri. Primul că nu e nici o evoluție în sus a nivelului de infectare. Și doi, dacă s-a stabilizat aici înseamnă că mecanismele de apărare ale corpului meu nu au considerat necesar să o crească peste acest nivel ca să omoare virusul, deci am ajuns la un oarecare echilibru, să zicem.
Bineînțeles că nivelul sănătos de paranoia instalată mă face să-mi testez de 10 ori pe zi saturația de oxigen, care apropo a fost constantă la 97 pe toată perioada, deci nu am avut o lipsă de oxigen și deci nici o afectare pulmonară semnificativă, alta în afară de cea semnalată de tusea seacă.
Febra și durerile musculare relativ ușoare cedează tot repede și tot cu nurofen răceală și gripă de 200. Mă simt relativ apt de lucru, așa că îmi petrec ziua la calculator, cu diversele mele proiecte.
Ziua 4, 8 Decembrie. Febra a scăzut la 36,8, rămânând doar o stare subfebrilă cu dureri oculare și musculare. Dimineața în jur de 9:00 vine și rezultatul de la DSP: pozitiv Covid-19. Haios este că se suprapun apelurile de la DSP și medicul de familie, ambii întrecându-se să-mi dea rezultatul, probabil l-au primit simultan prin mesaj. Primesc și decizia de carantinare pentru mine și soție, de pe 6 (data prelevării) până pe 19 Decembrie inclusiv. Din fericire fiul meu era la București, fiind student, așa că nu l-au inclus. A venit pe 6 doar ca să voteze, dar nu a putut veni să ne vadă. Trist și dulce-amar.
Țin să mulțumesc pe această cale medicului meu de familie, doamnei doctor Monica Platon, pentru profesionalismul și răbdarea cu care m-a îndrumat prin această aventură. De asemenea, mulțumiri adânci prietenilor și familiei, care au avut grijă de noi. Este imposibilă aprovizionarea cu strictul necesar fără să ai pe cineva în exterior.

Deja sunt mult mai relaxat, dându-mi seama că scăderea febrei înseamnă începutul sfârșitului pentru infecție.
Pun și un anunț public pe facebook despre rezultatul testării, cu intenția de a-mi informa prietenii, colegii și cunoscuții despre faptul că dacă au intrat în contact cu mine în ultima săptămână ar trebui să fie precauți, eventual să se testeze dacă au simptome. Primesc un val neașteptat de mare de mesaje de sănătate și încurajări, pentru care vă mulțumesc tuturor.

Nici nu îți dai seama cât de mult contează empatia umană decât atunci când ești chiar tu beneficiarul ei. Mă bucur că am prieteni și colegi ca voi.

Spre seară rămân fără gust și fără miros, semn că sarabanda simptomelor nu s-a terminat. Mai dă-i un mini val de paranoia: Oare la ce să mă mai aștept? Nu mă ajută nici unele mesaje care-mi spun să rămân vigilent, că simptomele vin pe rând.

Ziua 5, 9 Decembrie. Temperatura ajunge la 36,0, și rămâne acolo pentru toate zilele următoare. Dispar complet și durerile oculare și musculare, semn bun. Infecția chiar nu poate să mai producă efecte.
Ultima dintre instituțiile statului implicate în proces, Jandarmeria mă contactează, pentru că, nu-i așa, trebuie să verifice „leprozeriile”, sau „izoletele”, cum ne alintă prietenii.

„Leprozeriiiiiaaaaa, sunteți acasăăă? se aude, haios, de la un prieten venit să ne aducă de-ale gurii. Ce bine să ai prieteni și familie, cărora să le pese de tine când ți-e greu, gândesc involuntar cu un zâmbet în colțul gurii.

Ziua 7, 11 Decembrie. Revine gustul, fără miros, odată cu o porție de pui picant. E ciudat pentru că nu simt picanteria, doar gustul dulce, dar creierul îmi spune că e picant, pentru că arde papilele gustative. Dar fără miros, nu se simte complet senzația. Încă un lucru bun, creierul înregistrează detaliul și diminuează automat nivelul de paranoia cu -1. Orice mini îmbunătățire a stării de sănătate este căutată avid de cortexul cerebral care trebuie să-i comunice sistemului arhaic, limbic, care se ocupă de supraviețuire, să stea calm că nu e pericol.
Zilele 9 și 10, revine și ultima componentă lipsă, mirosul, dar treptat, întâi simt doar un parfum franțuzesc, apoi din ce în ce mai mult.


Ziua 16, 20 Decembrie. Putem într-un final să ieșim din casă. Dulce libertate 🙂

Gânduri de final.

Pe o scară de la 1 la 10, simptomele și felul cum mi-am perceput eu boala aș nota-o undeva la 3-4, simptome ușoare spre medii. Nu am căzut la pat, am rămas activ, în pofida unei pleiade largi de simptome: febră, dureri musculare, tuse, lipsa gustului și a mirosului, o relativă sensibilitate digestivă – arsuri – pentru care am rămas și acum pe un tratament profilactic. Chiar și după vindecare, câteva zile am rămas cu o sensibilitate de tuse la efort intens sau aer rece.

De la mare distanță cea mai mare este afectarea psihică, teama de necunoscut și lipsa interacțiunii umane fac ravagii la nivel mental. Ai nevoie de toată stăpânirea de sine că să rămâi focusat și să nu pleci cu gândurile aiurea.
Probabil faptul că mă vaccinasem antigripal doar cu câteva zile înainte a contat, pentru că am trezit întregul lanț molecular al sistemului imunitar din somnolență. Chiar dacă anticorpii sunt complet individualizați pentru fiecare virus, există zeci sau sute de reacții chimice până se ajunge la ei, iar multe dintre aceste cicluri de reacții au precursori și intermediari similari, care și aceștia trebuie sintetizați. Iar dacă organismul tău deja are niște „materii prime” deja disponibile, durata timpului de reacție la infectare scade considerabil și odată cu ea și gravitatea simptomelor.
Nu este o infecție de bagatelizat, iar cu ajutorul medicului se poate trata acasă. Dacă simptomele devin mai serioase, bineînțeles că trebuie cerută internarea.
Dacă mă vaccinez? Bineînțeles, în secunda 2 în care vaccinul va deveni disponibil pentru populația generală. Cu mențiunea că acum sunt mult mai relaxat în așteptarea lui, pentru că beneficiez de un minim de imunitate de câteva săptămâni.
Sper ca această campanie de vaccinare să fie un real succes și în câteva luni să punem punct acestei pandemii. Umanitatea are nevoie urgentă să revină la viața de dinainte, la interacțiunea socială, economia trebui să-și reia cursul normal, educația trebuie să continue normal și toate aspectele vieții așijderea.

Și singura modalitate eficientă și rapidă de a stopa pandemia este o campanie de vaccinare la care minim 60-70% din populație să răspundă prezent. Sănătatea speciei umane nu mai este o preocupare individuală, ci colectivă. Nu mai suntem responsabili de propria persoană, ci decidem prin comportamentul nostru dacă niște oameni la zeci, sute sau mii de kilometri, pe care nu i-am cunoscut niciodată, vor trăi sau vor muri.

Update: mirosul 100% (adică toate acele nuanțe și finețuri) mi-a revenit cam după 30 de zile de la data primelor simptome.


Update 2, 18.01.2020: Azi am făcut teste de anticorpi în familie.
Soției i-au ieșit negative, semn că nu a intrat în contact cu virusul, și semn bun pentru mine, am reușit să nu-l dau mai departe, nici măcar în interiorul familiei, păstrând cu strictețe recomandările de izolare, mască, igienă, după primele simptome.

Rezultatele mele mai durează puțin, pentru că au am vrut testul cantitativ.

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Despre vaccinism, anti-vaccinism, libertate și bani

By on 22/12/2020

*Copil cu pojar (rujeolă), o boală care se poate preveni prin vaccinare. Sursă foto Wikipedia

Vedem în fiecare zi studii despre câți români s-ar vaccina, studii făcute în rândul medicilor, asistentelor medicale, profesorilor, populației generale, mediul rural vs mediul urban, etc.
Cifrele sunt mai mari sau mai mici, în funcție de expunerea la virus, experiențele și convingerile personale, nivelul de educație și mulți alți factori.
Nu am de gând să pornesc o nouă polemică despre cine are dreptate, cei care s-ar vaccina anti-Covid-19, sau cei care nu s-ar vaccina. Fiecare are dreptatea lui și argumentele lui, iar atâta timp cât acest vaccin nu se află în schema obligatorie de vaccinări nici nu te poate obliga nimeni să ți-l faci.
Pentru că, apropo, există o schemă obligatorie de vaccinări prin care toți cetățenii acestei țări au fost obligați să treacă în primii ani de viață, pentru că astfel s-au eradicat sau s-au redus foarte mult niște boli extrem de grave, pentru care nu există tratament, cum ar fi: poliomielită, TBC, hepatita B, rujeolă, oreion, rubeolă, etc.
Ce aș vrea să supun dezbaterii voastre cu acest articol, este introducerea unui sistem de malus în asigurările medicale, similar cu cel de la RCA, pentru cei care nu vor să se vaccineze, dar contactează boala și supun sistemul sanitar, și implicit pe noi toți, unor cheltuieli uriașe.
Bun, să zicem că te-ai vaccinat și ai făcut totuși Covid-19. Există această șansă la absolut toate vaccinurile, pentru că eficacitatea lor este sub 100%. Cu toate acestea, s-a dovedit științific că cei vaccinați dezvoltă forme mai ușoare ale bolii – la gripă de exemplu, care este deja mega-studiată, reușind să rămână funcționali în societate sau punând presiune și costuri minime pe sistemele sanitar și de asigurări.
Acum să punem în balanță cazul 2.
Pamflet.
S-a terminat campania de vaccinare anti-Covid-19, și tu ai ales din varii motive (în afară de contraindicațiile medicale, pentru că atenție, există și așa ceva) să nu te vaccinezi. Treaba ta. Iar după câteva zile, săptămâni sau luni, ai făcut Covid-19. Din păcate, te-ai pricopsit cu o formă gravă, pentru că ai bagatelizat primele simptome. Ai stat până ți s-a făcut rău și familia a chemat ambulanța. Ai ajuns internat la ATI, intubat timp de câteva câteva săptămâni. Zeci de oameni au făcut gărzi zi și noapte pe lângă corpul tău inert, te-au hrănit prin perfuzii și te-au răsucit pe de o parte pe alta îmbrăcați 6 ore în cosmonauți în timp ce le curgeau apele pe spate, aparatele ți-au dat oxigenul vital iar medicii ți-au administrat substanțe cu denumiri care mai de care mai complicate, doar ca să-ți mențină funcționale organele care cedau unul după altul.
Miraculos, după săptămâni de luptă, ai scăpat. Bravo ție, ești cazul fericit. Iar spitalizarea ta a costat sistemul de asigurări de sănătate, să presupunem, suma de 100.000 de lei, sau aproximativ 20.000 EUR. Sumă pe care o suportăm cu toții, din buzunarele noastre.
Și aici vine problema mea personală. Eu nu sunt de acord să-ți plătesc ție o spitalizare colosală, pentru că ți-am oferit deja varianta de a cheltui 10 sau 50 de EUR pe c**** tău ca să te vaccinez, tocmai ca să nu cheltui 20.000 EUR ca să te vindec, și te-a durut undeva de șansa oferită.
Foarte bine, e dreptul tău. Atunci, ia matale frumos factura de spital, scade ăia 10 EUR pe care i-ai avut la dispoziție și plătește-ți din buzunar restul de 19.990. De ce? O să spui indignat? Păi foarte simplu, pentru că eu nu sunt dispus să plătesc pentru indiferența și iresponsabilitatea ta! Pentru că libertatea ta se oprește unde începe libertatea mea! Pentru că comportamentul tău iresponsabil îmi afectează mie buzunarul! Iar eu nu sunt dispus să-ți finanțez asta!
La fel ca în asigurările RCA. Îți place să conduci periculos tot timpul și faci accidente în fiecare an? No problem! Fă câte vrei tu, e alegerea ta și libertatea ta. Dar sistemul de asigurări te taxează prin sistemul de bonus-malus, iar după fiecare accident, anul viitor când te vei duce să-ți reînnoiești polița RCA, vei constata cu surprindere că va trebui să achiți mai mult. De ce? Pentru că societatea din care faci parte promovează condusul responsabil, care nu produce pagube materiale și care nu face victime. Și taxează în același timp iresponsabilitatea.
Pentru că societatea își creează niște reguli, sisteme și legi ca să apere marea masă a ei de elementele iresponsabile sau rău intenționate. Pentru că de aia este omul un animal social și a căutat să se organizeze social, pentru că a observat că îi cresc șansele de supraviețuire în grup. Care supraviețuire by the way este instinctul primordial al ființei umane.
Cu toate astea, în orice societate umană există și unii pe care nu-i interesează nici de propria persoană, cu atât mai puțin de cei din jur. Dar vin cu pretenții ca societatea să aibă grijă de ei. Da, ok, am grijă de tine atâta timp cât dovedești că respecți regulile, morala și principiile grupului din care faci parte. Altfel, ești foarte liber să mergi mătăluță și să-ți înființezi grupul anarhiștilor fără reguli, și să trăiți împreună fericiți, ca pe vremuri în epoca de piatră.

Așa că.

Propun.

Sistem de malus în asigurările sanitare, cu caz special vaccinurile. După cum urmează:
Există o campanie de vaccinare pe care ai urmat-o și cu toate acestea te-ai îmbolnăvit? Există acest risc. Nu plătești nimic în plus luna viitoare la asigurările de sănătate. Că de asta se cheamă asigurări de sănătate, să acopere niște riscuri asumate.
Există o campanie de vaccinare națională și ai refuzat-o, apoi contactezi boala? Primești un coeficient de malus, adică vei plăti mai mulți bani pe lună pentru asigurările de sănătate.
Repet, ca la RCA. Îți place să trăiești periculos și să pui și viața altora în pericol, și, mai mult decât atâta, să bagatelizezi aceste riscuri? No problem, dar nu pe banii mei!
Vrei să faci parte dintr-un grup, dintr-o societate umană și să te bucuri de toate avantajele pe care le aduce apartenența la grup? Excelent! Atunci trebuie să respecți și principiile de funcționare ale grupului. Nu poți să clamezi doar beneficiile, iar când vine vorba de costuri să spui că nu e treaba ta. Sănătatea publică are niște costuri pe care trebuie să ni le asumăm fiecare dintre noi.
La fel cum, iată, lipsa sănătății publice, această pandemie, are niște costuri mult mai mari pe termen lung, și poate arunca umanitatea în haos.

De final un apel personal, o rugăminte din partea mea pentru cititorii blogului meu:
În câteva zile va începe campania de vaccinare, iar probabil în lunile viitoare vaccinul anti-Covid-19 va fi disponibil categoriilor largi de oameni din țară. Vă implor să mergeți să vă vaccinați – bineînțeles în afară de cazul în care medicul dumneavoastră vă informează că aveți contraindicații, dar acestea sunt cazuri extrem de rare (alergii, imunitate compromisă, diferite alte tratamente). Mergeți la medicul de familie sau sunați-l, cereți-i sfatul de specialist, și mai ales urmați-l. E în joc sănătatea voastră, și a celorlalți. Nu vă jucați cu această șansă oferită, a vaccinării, și nu bagatelizați această boală.
V-o spune unul care a trecut deja prin experiența Covid-19, și deși am avut o formă ușoară, credeți-mă că nu e deloc plăcut. Nici nu vreau să-mi imaginez prin ce trec cei internați, cu atât mai puțin cei de la ATI, unde viața lor atârnă de un fir de păr.
Vă urez multă sănătate și sărbători frumoase!

PS: Da, sunt conștient că educația este soluția pe termen lung, iar impunerea de măsuri coercitive ar trebui să vină doar în completare, atunci când educația a dat greș, dar din păcate nu avem la dispoziție încă 30 de ani până apare o generație nouă și diferit educată, ca să stopăm pandemia.

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Apa din Slobozia. Ep 10

By on 20/11/2020

Azi 20.11.2020 a avut loc, la sediul primăriei Slobozia, o primă ședință internă oficială de lucru a administrației actuale, cu prezență lărgită, pe problema apei potabile din Slobozia și a stației de filtrare cu osmoză.

Să nu credeți că apa nu este prioritatea zero a administrației actuale și până acum nu s-au efectuat diverse activități în această direcție. Am cerut personal să mi se pună la dispoziție dosarul stației de filtrare, așa cum am scris în ep. 9 al serialului, l-am studiat, parțial, pentru că este extrem de voluminos.

Zilele trecute, o echipă trimisă de domnul primar, din care am făcut parte, a efectuat o vizită inopinată pe șantierul stației de osmoză, de unde avem pozele următoare care arată stadiul lucrărilor, destul de avansat, clădirea a fost închisă cu panouri sandwich, toate echipamentele principale sunt montate pe poziții, sunt executate și o parte din conductele de legătură:

*interiorul stației de filtrare, containerul alb este instalația de filtrare cu osmoză inversă, în stânga filtrele cu cărbune activ

*detaliu din interiorul instalației de osmoză

*diverse echipamente care așteaptă să fie instalate

Partea negativă a vizitei este că nu am găsit pe nimeni pe șantier, și, mai mult decât atât, din spusele personalului Urban de la stația de tratare, se pare că nici nu a mai venit vreun muncitor, de aproximativ o lună.
Urmare a acestei stări de fapt, domnul primar a convocat de urgență ședința de azi, la care au luat parte compartimentele din primărie care sunt implicate în acest proiect. S-a constituit astfel, pentru prima oară de la debutul acestui proiect, un colectiv de lucru pluridisciplinar, s-au analizat stadiul fizic al livrărilor de echipamente, al lucrărilor efectuate și care mai sunt de efectuat, al plăților efectuate și care mai sunt de efectuat. Practic, s-au determinat stadiile de execuție fizic și financiar în care se află proiectul.

Pentru că sunt lucruri care țin de bucătăria internă a proiectului, nu sunt sigur că am dreptul juridic de a le face publice. Sunt niște detalii care au fost declarate secrete comerciale de către executant – cum ar fi de exemplu graficele de execuție și plăți.


Ce pot să vă fac însă public este îngrijorarea reală a actualei administrații că acest proiect va fi finalizat la data din contract – finalul lunii decembrie 2020, în condițiile în care nu lucrează nimeni pe șantier.

Motiv pentru care s-au convocat atât constructorul cât și proiectantul la sediul primăriei Slobozia pentru săptămâna viitoare, pentru o primă întâlnire, în care să se lămurească aceste aspecte descoperite în teren, să se identifice motivele care au dus la părăsirea șantierului de către executant, și eventual în cadrul căreia să se găsească soluții pentru continuarea proiectului.

Vă țin la curent cu evoluția proiectului apei, pe măsură ce apar detalii noi.



Între timp, pot să vă spun că am participat la mai multe întâlniri de lucru, pe temele iluminatului public, a salubrității și curățeniei orașului, a eficienței (a se citi risipei) energetice a orașului și a instituțiilor publice subordonate primăriei, al evoluției construcțiilor de infrastructură din cartierul Gării Noi, etc.

Chiar azi dimineață am efectuat o a doua vizită pe șantierele din cartierul Tineretului -sunt doi constructori, zilele trecute vizitasem lucrările executate de primul constructor.

*Bulevardul 1 Decembrie 1918, 17.11.2020

*strada Ponoare, 20.11.2020

Ca fapt divers, locuitorii chiar au remarcat că este prima oară când un primar le vizitează strada. Dulce-amar sentimentul, cartierul are totuși niște ani buni în spate, și niște probleme reale de rezolvat, atât de infrastructură, cât și de utilități, de cadastru, de proiectare, etc. și e trist că abia la final de 20-20 o stradă a văzut picior de edil.

Domnul primar a reiterat că primăria vine în sprijinul cetățenilor pentru rezolvarea problemelor acestora, că deschide primăria către cetățeni. Așa că vă rog, bineînțeles cu respectarea restricțiilor legate de actuala stare epidemiologică, să comunicați primăriei doleanțele și problemele dumneavoastră, pentru că acesta este unul din rolurile primordiale ale unei administrații – managerierea orașului și a problemelor lui.

*click pe poză pentru pagina de contact a primăriei pe Facebook


Un alt rol esențial fiind cel al dezvoltării lui, și pot să vă spun că și în această direcție au început să se facă primii pași.

Va urma.

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Noutăți de la ambasadorul SUA în România, Adrian Zuckerman, despre autostrăzi.

By on 19/11/2020

Noutăți de la ambasadorul SUA în România, Adrian Zuckerman, despre autostrăzi, astăzi 19.11.2020 (traducerea îmi aparține):

„Am început lucrul la unul dintre cele mai provocatoare proiecte de până acum, o autostradă și o cale ferată care vor merge de la Marea Neagră la Marea Baltică. România întreprinde acest proiect în colaborare cu Polonia și SUA. Când va fi terminat, în câțiva ani, acest proiect de mai multe miliarde, care va traversa aceste țări, va fi un impuls major pentru economia României, Poloniei și al întregii regiuni est-europene. Această coloană vertebrală majoră nord-sud se va conecta și la centre regionale majore ca Iași și Timișoara. Acesta va permite acestor orașe să devină competitive, nu doar în România, dar și în Europa și în lume. Aceste mult-așteptate autostradă și cale ferată vor fi realizate pentru că trebuie realizate.
Este calea corectă de urmat.
România o poate face, iar SUA vor ajuta România să o facă.”

Am pus link-ul exact de la pasajul tradus, dar este interesat de urmărit întreaga alocuțiune, dacă aveți timp.

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Water-gate

By on 03/11/2020

Dear Ladies and Gentlemen, stimați contribuabili.
Continui azi serialul cu apa din Slobozia, de data acesta dintr-o postură mult mai interesantă. De azi 03.11.2020 sunt consilier personal al domnului primar al Sloboziei, Dragoș Soare, pentru o perioadă de 30 de zile. Din diverse motive s-a devansat cu o lună această perioadă, pe care o anunțasem deja pe blog într-un articol precedent aici.
Reiau afirmația conform căreia voi dona câștigurile salariale pentru înființarea unei organizații non-profit, o idee mai veche de-a mea. Am găsit înțelegere la domnul primar să fiu angajat doar cu jumătate de normă, din două motive: unu, nu doresc să încarc inutil bugetul public, și 2, fiind destul de ocupat, nu pot presta 8 ore pe zi pentru comunitate, și așadar nu mi se pare corect să cheltui niște resurse și să nu pot onora, cu timpul meu, cheltuiala făcută de dumneavoastră, stimați contribuabili la bugetul local.
Aceste lămuriri fiind făcute, doresc să vă asigur de întreaga mea disponibilitate, în această perioadă de 30 de zile, dar și după, de a colecta de la dumneavoastră problemele pe care le aveți cu administrația locală, dar și ideile și soluțiile pe care doriți să le propuneți domnului primar. Tot acest feed-back de la cetățeni va fi înaintat către domnul primar, eventual cu propuneri de soluții din partea mea, evident, acolo unde mă pot da cu părerea. În definitiv acesta este rolul unui consilier personal, să consilieze, să sfătuiască.
Revenind la prima zi din activitatea de consilier, azi am primit un tur de vizitare a primăriei, mi s-a explicat unde și care sunt compartimentele și în mare cu ce se ocupă, mai am totuși de vizitat parterul și subsolul, am început să aflu problemele și istoricul clădirii și diverse opinii ale personalului care își desfășoară activitatea acolo.

*galeria cu primarii Sloboziei, de pe holul de la etajul 1 al primăriei
* biroul de lucru al primarului

Am aflat astfel că primăria funcționează  într-o clădire cu risc seismic, cu „bulină roșie”, care mie mi se pare o problemă destul de serioasă și o temă de cercetare pentru actuala proaspătă administrație.

*tasare perete etajul 1
*tasare perete et 4
*tasare perete et 4

Am întrebat dacă există fizic bulina roșie pe clădire, mi s-a răspuns că nu, probabil și din cauză că nu există un studiu actualizat la zi, o expertiză de risc seismic făcută după toate normele actuale. Voi propune domnului primar o cale de acțiune și în această direcție.

Revenind la water-gate, la cvasi-eternul nostru dosar cu apa potabilă, unul din avantajele funcției de consilier personal este faptul că acum am acces la documente declarate „secrete comerciale” din dosarul instalației de osmoză inversă. Bineînțeles că am cerut tot dosarul tehnic și economic, bineînțeles că mi s-au pus la dispoziție, și, bineînțeles că nu am voie legal să vă divulg secretele comerciale.
Ce pot totuși să vă informez, pentru că e informație publică, este că, la o zi după alegeri, mai precis pe data de 28 Septembrie 2020, s-a semnat actul adițional nr. 3 la contract, prin care se prelungește termenul de finalizare a instalației la 28 Decembrie 2020. Asta deși existaseră voci în online, inclusiv eu, care ceruseră public să nu se prelungească și să se calculeze penalități de întârziere constructorului neserios.
Orașul nu mai poate aștepta la nesfârșit implementarea soluției de potabilizare a apei în Slobozia, iar aceste prelungiri nu știu cât sunt de eficiente în relația cu executantul lucrării. Dar, mă rog, probabil au existat niște rațiuni, politice sau de altă natură, la fel cum probabil există niște explicații pentru această decizie.
Nu sunt încă în măsură să vă pot prezenta public o concluzie pentru că nu am avut timp să studiez multiplele dosare, adunate în două bibliorafturi groase, care compun această investiție. Promit însă ca până la sfârșitul mandatului meu să fac din asta prioritatea celor 30 de zile, și să pot până atunci să prezint domnului primar sugestii despre eventualele căi de acțiune care se pot lua, astfel încât să beneficiem de apă potabilă, dar la costuri rezonabile de producție.
Pe nimeni nu cred că interesează să plătească pentru apa de la robinet greutatea ei în aur. Nu suntem în Dubai.
Vedem, studiem, analizăm și revin cu detalii.


De final câteva gânduri personale, așa, de prima zi.
Am găsit lângă domnul primar o echipă tânără și entuziastă în plină coagulare, feeling-ul meu personal este că vă puteți aștepta la o evoluție interesantă în următorii patru ani de mandat, mult peste și complet diferită față de administrațiile cu care ați fost obișnuiți până acum.
Pe de altă parte, nu invidiez absolut deloc actuala administrație, care moștenește un număr impresionant de probleme ale Sloboziei, de toate tipurile și pe toate palierele, în aproape toate domeniile, plus că și în fiecare domeniu sunt de toate tipurile de urgență. Asta la pachet împreună cu o masă critică de cetățeni nemulțumiți profund de starea orașului.

Va fi un efort susținut de făcut pentru așezarea orașului pe un făgaș ascendent, iar administrația locală are nevoie de dumneavoastră toți, ca parteneri pe acest drum.
Acestea fiind zise, vă aștept cu opinii în rubrica de comentarii a blogului și pe Facebook.

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Avort și libertate

By on 31/10/2020

Cornelia și Emil Gorunescu, 1981. Diapozitiv din arhiva familiei.

Când eram copil îi auzeam pe ai mei dezbătând seara, profesional, cazurile care apăruseră sau evoluau în ziua respectivă la reanimarea spitalului județean Călărași. Nu exista săptămână să nu aud cuvintele „septicemie” și „avort septic”. Termenii medicali erau pentru mine un fel de zgomot de fond, „stenoză pilorică” sau „valvă mitrală” treceau pe lângă mine fără să mă atingă, niște cuvinte din alt univers, fericit fiind că am părinții lângă mine și îi auzeam discutând despre problemele lor de oameni mari.
Totuși, într-o zi de adolescență, când deja începusem să înțeleg că ceva era grav în neregulă, i-am întrebat ce e ăla avort septic. Mi-au explicat că, neavând dreptul să facă întreruperi de sarcină, femeile apelau la tot felul de babe și moașe care experimentau pe ele chiuretaje sau tentative de întrerupere de sarcină artizanale, în condiții precare de igienă. Bineînțeles că se infectau grav, iar după câteva zile erau cu viața atârnându-le de un fir de păr la reanimare. Unele scăpau, unele nu. Dar foarte multora din cele care scăpau li se extirpa definitiv uterul, rămânând astfel mutilate pe viață. Și sterile, evident. Generații întregi de femei care nu au mai putut niciodată să procreeze. Și ele erau supraviețuitoarele. O statistică neoficială cifrează la 10.000 numărul de femei decedate din cauza avorturilor septice ilegale.
Aici trebuie să precizez, pentru generațiile noi, că avorturile erau ilegale de la „decretul” 770/1966 al lui Ceaușeșcu, ceea ce a dat naștere faimoasei generații a „decrețeilor”, cei născuți între 1967 și 1989. Ceaușeșcu visa ca populația României să ajungă la 30.000.000 în anul 2000, iar pentru asta femeia română trebuia să fie animal de prăsilă.
Prima lege dată după revoluție, de fapt în plină revoluție, decretul-lege nr. 1 din 26 decembrie 1989, avea să fie legea care abroga, printre alte acte normative, și infamul decret 770/1966.
Atât de mare era nevoie de libertate, atâtea drame și vieți curmate inutil de către un decret oribil, care nu avea alt scop decât crearea artificială unei generații de sclavi pentru partidul comunist, încât prima lege dată a trebuit să curme suferința a mii sau zeci de mii de femei însărcinate și expuse unor complicații fatale în caz de avort.
Revenim în prezent, în anul pandemic 2020.
Trist este că azi în lume, mai precis în Polonia, forțe reacționare au pus mâna pe puterea politică și calcă în picioare un drept fundamental al femeilor: acela de a dispune cum doresc de propriul corp.
Asta îmi aduce aminte de epoca Dragnea, când vârful stratului român era capturat de acest individ diabolic și grupul său infracțional, care dispunea după bunul plac la miez de noapte ordonanțe în slujba infractorilor. Nouă ne-a trecut glonțul pe lângă ureche, iar întâiul infractor al țării își servește binemeritata pedeapsă.
Se pare însă că polonezii s-au lăsat la rândul lor vrăjiți de cântecul de sirenă al politicienilor naționaliști și conservatoriști de la PiS (Partidul Lege și Justiție) și iată cum, în plină pandemie și restricții, li s-a servit legea interzicerii avorturilor. Probabil bazându-se și pe faptul că lumea se va gândi de două ori să iasă în stradă din cauza fricii de virus. Dar s-au înșelat.
Ca la acționarea unui întrerupător, zeci de mii de oameni au ieșit în stradă să protesteze împotriva aberației, iar popularitatea PiS cade abrupt în sondajele de opinie. Președintele Poloniei chiar a apărut public promițând o „îndulcire a legii”, nicidecum o abrogare a abominației.
Noroc că este liberă circulație a persoanelor în UE (mă rog, atâta cât mai este în actualul context epidemiologic) și în fiecare an 20.000 de femei poloneze trebuie efectiv să fugă din țara-mumă, unde plătesc taxe și impozite, ca să facă un avort în străinătate.
Sincer, nu credeam că în mileniul trei, într-o țară relativ civilizată, se mai poate pune problema de restrângere de libertăți fundamentale, sau să atentezi la principii esențiale de funcționare a unei societăți, cum ar fi să aperi societatea de infractori, nu infractorii de societate.
Dar exemplele recente din România și Polonia mă fac să regândesc relația stat-cetățean, și mai ales să vă aduc aminte tuturor că urmează alegeri generale, și trebui să fim extrem de atenți cui încredințăm destinele țării.
Iar după ce le-am încredințat, să ne asigurăm că politicienii duc țara în direcția corectă și dorită de națiune, nu de grupuri de interese.
Suntem cu ochii pe voi!

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Falsa problemă a datei alegerilor din România

By on 24/10/2020

În state e nebunie cu alegerile prezidențiale, dar e nebunie și mai mare cu epidemia de COVID. SUA continuă să conducă clasamentul mondial cu 8.492.669 de cazuri.

Cu toate astea, nu am văzut ca subiect de dezbatere politică amânarea alegerilor pe motiv epidemiologic.

No sir.

Deși lupta politică de peste ocean este „la beregată”, cu acuzații dintre cele mai dure, care frizează penalul, acolo democrația e sacră, alegerile libere organizate la 4 ani sunt regulă, și ce e mai important este că ni-mă-nui din spectrul politic nici măcar nu-i trece prin cap „îndoirea” regulilor democrației pentru a mai sta câteva luni la putere sau pentru a încerca să obțină un avantaj electoral sau politic.

Nu și în politica dâmbovițeană, unde, după tipicul deschizătorului de drumuri Dragnea, totul este posibil, „ca să mai câștigăm noi un avantaj”. Inclusiv să dăm o lege sau ordonanță, ceva, că suntem la putere, nu?

În hora pornită de un grup de parlamentari care au inițiat acest proiect de lege au intrat cele mai importante instituții ale statului – președintele, curtea constituțională. Fiecare cu motivațiile personale sau de grup.

Ce e mai trist este că în această capcană au căzut deopotrivă publicul și presa, se organizează inclusiv emisiuni la care se dezbate dacă e mai bine să se organizeze alegeri în Decembrie sau Martie.

Mie personal mi se pare o falsă problemă, legarea datei alegerilor de pandemie.

Numai în Rusia vrea Putin să fie țar pe viață, și tot încearcă să „îndoaie” cadrul legislativ ca să obțină puterea nelimitată. Dar Rusia nu este o democrație, acolo nu sunt alegeri libere, iar oponenții sunt maziliți în diverse moduri, care mai de care mai ingenioase.


Repet, în orice țară cu serioasă experiență democratică, dreptul suveran al poporului de a-și alege conducătorii la termen fix nu este subiect de ping-pong, al nimănui, din nici un partid.


Romania are nevoie de stabilitate politică, indiferent de pe ce parte a spectrului politic, cu un parlament ales la termen și un guvern care să-l reprezinte. Actuala instabilitate politică face mai rău țării în aceste momente decât pandemia, prin faptul că face ca energiile care se consumă în campania electorală să nu fie folosite în scopuri utile. Și poate o viață sau mai multe puteau fi salvate dacă se lua cutare sau cutare decizie, în loc să se piardă timp prețios cu dezbateri sterile.

Imaginați-vă că le iese chestia cu alegeri în Martie. O să scadă pandemia, numărul de infectări sau numărul de decese?


Nu.

O să asistăm doar la o „boală-lungă-moarte-sigură” campanie electorală, neoficială, de 5 luni, în care politicienii, presa și părți polarizate politic ale opiniei publice nu vor avea alt hobby decât împroșcarea reciprocă cu noroi.

Bottom line: Eu personal nu sunt de acord nu nici o „îndoire” a regulilor democratice, chiar dacă este dată ca lege, ziua, în parlament, sau noaptea, ca ordonanță de guvern, dintr-un motiv foarte simplu:
Eu nu vă plătesc din banii mei să vă jucați cu soarta mea și să mă intoxicați cu false probleme. Eu vă plătesc taxe și impozite ca să-mi oferiți siguranță, sănătate, educație, infrastructură, autostrăzi, mediu curat, păduri, pensie, ajutor de șomaj, o anume calitate a vieții, etc. Și de principiu o anumită predictibilitate a vieții mele, cel puțin venind din partea statului.


Știți cum e parteneriatul acesta cetățean-stat în România? Ca un mariaj cu un partener instabil psihic, care azi e lapte și miere și vrea în vacanță la Moeciu, mâine e în criză de nervi și aruncă cu mobila pe geam. E de mirare că milioane de români au „divorțat” de statul psihotic și egoist, și-au luat câmpii și s-au dus în lume numai să scape de nebun? Nu e.

Propun pe această cale viitorului parlament să specifice într-o lege, sau de ce nu, în Constituție, că tot se vorbește de modernizarea Constituției, calendarul alegerilor parlamentare, prezidențiale și locale pe următorii 100 de ani, astfel ca noi și generațiile viitoare să nu ne mai pierdem timpul în viitor cu prostii.


La fel și în legea educației, structura anului școlar pe următorii minim 5 ani. Vă duceți la Patriarhie și luați calendarul Ortodox să vedeți până în 2025 când pică Paștele, puneți vacanțele alea fixate odată pentru totdeauna pe 5 ani de-acum încolo, și la revedere dezbateri sindicate-patronate-turism-biserică-părinți-bunici-copii etc înnebuniți în fiecare an. Își ia lumea bilete de avion cu doi ani înainte că sunt mai ieftine (mă rog, dacă se termină pandemia), își face planuri de vacanță predictibile, companiile își fac fluxul de personal și concedii și, cel mai important, cetățeanul simte că a investit într-un stat care-i asigură un oarecare confort mental.


PS: Trebuia să-mi spun și eu părerea despre această falsă problemă cu data alegerilor, deși presimt că iar o să apară postacii și diverse „fițuici” anonime să publice rahat la adresa mea. Do I care? Nope.

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

IPhone 12

By on 13/10/2020

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn