Gorunescu.ro

Think. Feel. Give.

Posts by: gorunescu

La mulți ani, români! La mulți ani, România!

By on 30/11/2018

M-am gândit ca de ziua noastră, la an centenar, să fac o sinteză a articolelor postate de-a lungul anilor, pe blogul meu, pentru români și România.

Pentru că, în opinia mea, la conaționalii tăi și țara ta trebui să te gândești constant, nu doar la alegeri sau de 1 Decembrie. Trebuie să muncești zilnic la schimbarea de mentalități.

Acestea sunt câteva din ideile mele, selectate pentru centenar, în ordine cronologică. Lectură plăcută!

La mulți ani, români! La mulți ani, România!
2016.06.28 – Amintiri din Basarabia

2016.06.28 – România, o țară în contracție

2016.07.05 – Propunere pentru guvernul Cioloș – Baza de date unică a României

2016.10.12 – Nu mai e suficient „Am votat!”

2017.01.30 – 1 la mie

2017.03.27 – Avort, libertate și intoleranță

2017.06.08 – Newton și corupția

2017.08.03 – Despre respect. Noi ce vrem să fim? Japonia sau Burkina Faso?

2017.10.03 – Manualul de Yachting

2017.11.03 – România cârpită

2017.11.27 – Romania: Proposals affecting the Independence of the Judiciary

2017.12.02 – Lecțiile de azi pentru doamna Firea, PSD și restul partidelor

2017.12.08 – Qui prodest?

2017.12.17 – Regele Mihai

2018.01.21 – Scrisoare deschisă pentru Sebastian CUCOȘ, comandantul jandarmeriei române

2018.05.04 – România ruginită

2018.06.28 – Despre intoleranță, manipulare, dezbinare și natura umană în momentele critice

2018.07.31 – Analiza fenomenului M**E PSD

2018.08.25 – România paralizată

2018.10.05 – Referendumul urii

 

 

 

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Referendumul urii

By on 05/10/2018

La școală luam întotdeauna apărarea celui mic și bătut,  nu suportam bullying-ul. Țineam mai mereu cu echipa de fotbal care pierde, d-aia probabil n-am avut norocul să se prindă de mine microbul fotbalistic. Mai târziu în viață, am votat cu partidele care pierdeau constant alegerile (mai puțin la prezidențiale în 2000 când l-am votat pe „taica Ilici” ca să nu iasă nebunul de Vadim). Da, l-am votat pe Ilici, îți vine să crezi? Eu și încă 6.696.623 de români.

Ce să mai, cu acestă mică excepție istorică de mai sus, mereu am avut un feeling pentru minorități.

Care minorități, în frumoasa și toleranta noastră țară (ortodoxă 80%), au avut mai mereu un statul cel puțin ingrat.

În comunism de exemplu, homosexualitatea era o infracțiune prevăzută de codul penal, țiganii erau persecutați, ungurii erau împrăstiați prin țară cu repartiție, etc – cunoaștem cu toții regimul bolșevic în care am trăit.

Dar iată, după 29 de ani de la căderea comunismului, asistăm la o recrudescență a ideilor de tip ură, și aici citez din propaganda ultimelor zile:

  • dacă nu votezi homosexualii îți vor lua copiii
  • dacă nu votezi vor zburda homosexuali goi pe străzi să te violeze
  • avortul va trebui re-interzis
  • locul femeii este în familie, la cratiță și produs 16 copii (fac o paranteză personală, bunicul matern făcea parte dintr-o familie tradițională, cu mamă, tată, și 16 – șaisprezece copii)
  • etc – alte idei asemenea

Nimeni nu-ți spune, că să faci 16 copii înseamnă:

  • să stai însărcinată 12 ani
  • să alăptezi vreo 20 de ani
  • că nici unul din cei 16 nu va avea șanse la o educație solidă când toți plâng de foame pe lângă ceaunul cu mămăligă
  • că neavând șanse la o educație solidă tocmai ai creat 16 oameni ușor de manipulat de biserici și partide

În bula opusă, ce să vezi, ura a creat ură:

  • sunteți retrograzi, de ev mediu, inchiziție, ardeți-ne pe rug
  • fanatici religioși
  • homofobilor
  • retarzi
  • etc

Idei proprii și personale despre homosexuali: Homosexualii sunt oameni ca noi, plătesc taxe și impozite ca noi, ar trebui să aibă aceleași drepturi ca noi. Sunt diferiți doar pentru că bărbații reactionează la feromonii masculini, în timp ce femeile la cei feminini. Este o constantă a rasei umane, un mic procentaj, o minoritate, este atrasă de sexul opus. De mii de ani. De mai multe mii de ani de câte există creștinismul sau religia ortodoxă sau restul de religii. De când probabil nici nu existau religii pe planetă. Constantă care va exista și după dispariția tuturor religiilor actuale. Cam cât va exista rasa umană.

Comuniștii și naziștii credeau că e o boală, vindecabilă, sau incurabilă după caz. Au incercat tratamente. Injecții cu testosteron. Terapie cu electroșocuri. You name it. Naziștii i-au gazat. Erau rasa inferioară. Nici una dintre metode n-a mers, pentru că nu erau bolnavi. Apropo de naziști, „Mein Kampf” are destule similarități, ca text de dezvoltare a urii, cu „Restabilirea ordinii naturale” al Pro Vita, preluat ca text de căpătâi de CpF.

Ideile proprii și personale despre referendumul „urii” – așa l-am denumit eu:

  • este o inutilitate, fără nici un efect juridic – în cazul în care va fi validat
  • este o imensă pierdere financiară, zeci de milioane de EUR care puteau fi cheltuiți în scopuri nobile
  • politic servește ca o imensă perdea de fum pentru întâiul infractor al țării, cea mai bună manipulare de până acum – omul (sau consultanții lui) este un geniu în manipulare, trebuie s-o recunosc
  • homosexualii vor rămâne homosexuali și luni după referendum
  • homosexualii vor putea să adopte copii, pot și acum, nu e obligatoriu să fii căsătorit ca să adopți, deși este extrem de greu să adopți
  • homosexualii vor putea să dea 300 EUR pe un bilet de avion la Praga, să se căsătorească acolo, și să vină linistiți să trăiască în Romania
  • cei care votează pro sau contra, sau nu se duc deloc la referendum vor trebui să continue să trăiască împreună și de luni încolo

Am totuși o întrebare pentru susținătorii referendumului, și vă rog să reflectați serios și sincer, înainte de a merge să votați la referendumul urii împotriva celor care sunt diferiți:

Dacă îți vine, într-o zi, băiatul sau fata acasă, și-ți spune:

-Mamă, tată, așezați-vă puțin, am să vă spun ceva: Știți, eu sunt altfel decât voi.
Ce faci? Începi brusc și brutal să-ți urăști propriul copil?

 

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

România paralizată

By on 25/08/2018

-Noi nu suntem în stare să facem țara asta să funcționeze nici în August, când vine lumea acasă!, îmi spune Adina, după ce citește articolul Ralucăi Feher de aici.

-Dar stai puțin, că nu funcționează tot timpul anului, de ce ar face August excepție?, îi răspund retoric.

În fiecare an, luna August e specială, pentru că atunci România paralizează.

Înțepenim în trenuri, mașini, autobuze, orice are de la 4 roți în sus. Petrecem week-end-ul prinși în trafic pe DN1, pe Transfăgărășan, la Eforie pe centură, în ambuteiaje pe autostrada Soarelui, nu mai zic de Sebeș-Cluj, valea Oltului, pe bacul de la Chiciu și în vamele de la Silistra și până la Nădlac, etc, you name it. Ne luăm zile de concediu ca să facem coadă la pașapoarte și înmatriculări. Facebook-ul e plin de poze cu ambuteiaje, nervi, stres, hate, vacanțe eșuate în trafic.

Dar anul 2018 e anul recordurilor. Conform statisticii oficiale disponibile aici, până în Iulie 2018 se înmatriculaseră 75.278 de mii de autoturisme noi și 274.195 second, adică un total de 349.473 mașini. Comparativ, pe tot anul 2017 s-au înmatriculat 350.780. Într-un an și jumătate de la scoaterea taxei auto, parcul doar de autoturisme a crescut cu 700.000 de unități.

700.000. Șapte sute. De mii. Numai autoturisme. La care se mai adaugă câteva sute de autobuze și câteva mii de mașini de transport marfă. Dacă pui șapte sute de mii de autoturisme nou înmatriculate, lipite, parcate, bară la bară, fără spațiu între ele, rezultă o coloană de 2.800 de kilometri. Nu am distanță în România atât de lungă ca s-o explic. Dacă pleci din Constanța pe traseul Iași-Satu-Mare-Oradea-Timișoara-Craiova și retur Constanța, practic faci turul Romaniei, ai doar 2000 km, uite un exemplu de traseu, care ar fi plin de mașini parcate pe un sens, lipite una de alta. Faci României brâu de fier. Și tot ar mai rămâne mașini pentru 800 km.

Romania paralizata

Ei bine, anul 2018 a mai adus ceva interesant. 1.200.000 de bugetari si 400.000 de salariați din companiile de stat, au primit tichete de vacanță de 1.450 de lei. Tichete de vacanță care nu se pot cheltui decât în România. Și când crezi că au plecat în vacanță cu tot cu familii, cel puțin jumătate dintre ei? În luna August.

Ecuație România paralizată:

  • 2-3 milioane de brothers and sisters din diaspora care vin să-si vadă familiile +
  • 2-3 milioane de bugetari+familiile care trebuie să-și cheltuie voucherele +
  • restul de români care își programaseră un concediu în august (necuantificabil, presupun alte milioane) +
  • 700.000 de masini noi care trebuie scoase în prima vacanță +
  • aglomerație în toate zonele turistice, servicii proaste și scumpe +
  • infrastructură rutieră, CF, aeriană, navală, vamală, care clar nu ține pasul cu evoluția +
  • dezinteres total al guvernanților pentru orice depășește apexul propriului burdihan =

La mulți ani Românie la 100 de ani! N-am avut ce cadou mai bun să-ți facem. Ți-am luat brâu de fier. Dacă e prea lung și prea greu, și te doare spatele de la purtat, poți să ți-l bagi pe mâneci, sau prin buzunare. Te descurci tu cumva.

PS: Unul din lucrurile pe care le pot face personal pentru mine și confrați este să nu plec în vacanță în August, după ce m-am identificat ca parte a problemei.

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Analiza fenomenului M**E PSD

By on 31/07/2018

Disclaimer 1: Articolul conține materiale pe care unii cititori le-ar putea considera deranjante, obscene, defăimătoare, etc. 18+

Disclaimer 2: Nu sunt deloc de acord cu violența verbală, mi se pare la un pas de cea fizică. Articolul de față se vrea doar o analiză, sper obiectivă, a unui fenomen pe care nu-l susțin.

Acum că am clarificat cele de mai sus, putem începe.
De câteva zile a intrat în țară Audi-ul cu numere jignitoare anti-PSD. Ieri, odiseea cetățeanului român din Suedia a avut finalul previzibil, numerele i-au fost ridicate (pentru un motiv pueril, și mai nou caduc, dacă mă întrebați pe mine), i s-a suspendat permisul, i s-a făcut dosar penal, tot tacâmul. Toată lumea, atât cei pro-PSD, cât și cei anti-PSD + o mare parte din mass-media a căzut în aceeași capcană: a întors cazul pe toate părțile.
Fără să conștientizeze, sau minimalizând voit faptul că nu este un caz singular. Vorbim de un fenomen de masă. Vorbim de agricultori din Ardeal care au scris mesajul m**e psd pe câmp. Vorbim de turiști care l-au scris pe nisip la Eforie, în loc să se bucure de vacanță. Vorbim de oameni care l-au scris din cârnați și mici, la grătar, duminica, în loc să se relaxeze. Vorbim de oameni care deja scandează mesajul, în cluburile de pe litoral, la festivaluri, la meciurile de fotbal Steaua-Dinamo, la concertele rock. Facebook-ul e plin de gif-uri, meme-uri și poze cu mesajul m**e psd. Gospodinele scriu mesajul pe torturi, salate boeuf și pepeni sculptați. O formație de rap, ARMA, a scos chiar un cântec cu titlul m**e psd:

Să exemplificăm însă vox populi, pentru a reda magnitudinea fenomenului.

Buuuun. Am argumentat suficient, cred că nu mai există urmă de îndoială acum că discutăm de un fenomen de masă, care s-a viralizat puternic în ultimele săptămâni. Până și cei mai fervenți susținători ai PSD, care trăiesc în bula televiziunilor cu osanale de partid, au aflat că se întâmplă ceva.

Dar ce?

O fi statul paralel iar?

Soroș?

Opoziția?

Cine e în spatele acesui fenomen incontrolabil, care capătă energie și masă ca un bulgăre de zăpadă care se rostogolește la vale?

Răspunsul este unul singur, simplu și evident:

PSD.

Da, da. PSD. O mai scriu o dată, ca să se înțeleagă perfect: Pe. Se. De.

Cum așa? Păi foarte simplu, o să decodez eu mesajul pentru nedumeriți. Când tu vinzi la fier vechi toată industria țării, când privatizezi pe un dolar ca să apară mall-uri, când dai ordonanțe noaptea ca hoții, când îți mor cetățenii cu banii de transplant în mână, când ești plimbat pe la `nșpe mii de ghișee de către mutre acre plătite din banii tăi să te ajute, când îți petreci jumătate de week-end pe drumul spre Predeal, toată această frustrare se adună de jos în sus ca presiunea într-o sticlă de șampanie. Sau cum a sumarizat-o plastic cineva: „29 de ani am tot primit m**e de la guvernanți, de sus în jos. Acum poporul se pregătește să o dea înapoi! Vine una mare, de jos în sus!”

Când baza societății, din care tu îți tragi seva electorală, îți transmite un mesaj atât de simplu, comprimat, pe înțelesul tuturor, tu ca partid de guvernământ, trebuie să-ți scoți dopurile de ceară din urechi, și să asculți vocea celor mulți, chiar dacă mesajul e unul argotic. Mesajul din spatele înjurăturii este:

PSD, oprește-te! PSD, ne-am săturat! PSD, indiferent câte fapte bune faci, sunt umbrite de cele rele. PSD, vrem o țară fără infractori la conducerea ei. Vrem principii. Vrem demnitate. Vrem sănătate. Vrem educație. Vrem autostrăzi. Vrem să trăim cu capul sus, respectați și protejați de statul român. Or else.

Doar că nu știu s-o exprime elegant, în versuri cu rimă, ca mișcarea #rezist de exemplu.

Pericolul major pe care-l văd eu, este ca PSD-ul să nu rezoneze la mesaj. Să continue politica „până la capăt”. Deja s-a ajuns la violență verbală. Pasul următor, o știm cu toții, e violența fizică. După ridicatul tonului vine palma. Scenariul cel mai sumbru fiind ca protestele, încă pașnice, să devină lupte de stradă. Vrem să apărem în prim-planul știrilor de pe glob cu titlul „violențe de stradă la un protest anti-guvernamental în București”? Sau „război civil în România”?

Nu vrem.

Nimeni nu vrea.

Do something, aveți puterea. Fie că ne place fie că nu forma în care a fost ambalat, ăsta e de fapt mesajul.

De final, ca să vedeți că România nu este un caz singular, iată un exemplu de peste ocean, care arată tot saturație. Uitați-vă cu atenție la reacția unei săli de oameni educați, de elită:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Epic moments in modern music history Ep. 2 – Rock`n Roll Circus

By on 30/07/2018

What a great way to start the week! This is another example of musical Nirvana, happened in 1968, when the Rolling Stones had this beautiful idea to make a one-time show called „The Rolling Stones Rock and Roll Circus”. That show had quite a history, being released to the public very late, 28 years later, in 1996. From it, I have selected today the epic appearance of John Lennon, Eric Clapton, the drummer Mitch Mitchell from Jimmy Hendrix Experience and Keith Richards from Rolling Stones. The one time super-group was named „The Dirty Mac”, and here is „Yer Blues”. Enjoy:

 

 

 

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Mie din tot campionatul mondial mi-a plăcut președinta Croației

By on 16/07/2018

Da, știu la ce vă gândiți, dar nu, nu mi-a plăcut așa, you dirty minds 🙂
Iar pozele alea cu doamna Kolinda Grabar-Kitarovic, în care apare în costume de baie minimaliste, deși sunt virale ca aparținând președintei Croației, sunt fake. În pozele cu bikini e ori Coco Austin, ori actrița din filmele pentru adulți Diamond Foxx, ori altele sunt fotoshopate grosier. Doamna președinte are un CV impresionant – vezi link-ul de mai sus și mă îndoiesc sincer că vreun paparazzi are poze cu ea la plajă în poziții de tabloid.

Mie mi-a plăcut pentru că:

1.A purtat, ca un simplu suporter, tricoul naționalei. Acesta este un mesaj subliminal foarte puternic: „Sunt președinta țării mele, dar sunt și susținătorul echipei de fotbal a țării. Sunt una de-a voastră!

2. Fără să se teamă de judecățile celor din jur, a dovedit o sensibilitate și o empatie (de excepție pentru un înalt demnitar) față de echipa națională, dar și față de francezi, i-a îmbrățișat, pupat și felicitat pe toți, mesajul pe care „l-am citit eu” este: „ok, este un joc, este un sport, am fost adversari pe teren dar acum rămânem niște oameni frumoși, care se bucură de performanță”Kolinda3

3. Iarăși, știind foarte bine că deschide cutia Pandorei a comentariilor malițioase, l-a luat de mână pe președintele Macron, l-a pupat, l-a îmbrățișat și mângâiat de i-au mers fulgii.

MOSCOW, RUSSIA - JULY 15, 2018: France's President Emmanuel Macron (L) and Croatia's President Kolinda Grabar-Kitarovic attend the 2018 FIFA World Cup Final match between France and Croatia at Luzhniki Stadium. Valery Sharifulin/TASS (Photo by Valery SharifulinTASS via Getty Images)
MOSCOW, RUSSIA – JULY 15, 2018: France’s President Emmanuel Macron (L) and Croatia’s President Kolinda Grabar-Kitarovic attend the 2018 FIFA World Cup Final match between France and Croatia at Luzhniki Stadium. Valery Sharifulin/TASS (Photo by Valery SharifulinTASS via Getty Images)

Kolinda2

Kolinda_Grabar-Kitarović_and_Emmanuel_Macron_prepare_to_award_the_first_and_second_places_in_the_final_of_the_2018_Russian_Football_Cupphoto: Wikipedia

Cum ar spune un prieten: „This is a beginning of a beautiful friendship”  între Croația și Franța. Nu, nu era nimic sexual acolo, ați salivat degeaba (vă știți voi care), au curs comentariile retardo-misogine (că aia franceză e nu știu cum dar aia croată e altfel – cu referire la femeile din viața lui Macron etc.) Femeia știa exact ce face, și s-a folosit de euforia și audiența unică a momentului pentru a transmite un mesaj lumii întregi:

„Statele nu pot supraviețui singure. Națiunile, în pofida diferențelor culturale, sociale, religioase, economice trebuie să funcționeze în bună armonie cu celelalte state. Toate sunt formate din oameni, homo sapiens, avem același ADN, aceleași valori fundamentale, aceleași vise, dorințe și aspirații. Hai s-o facem împreună! Hai să nu mergem singuri și triști fiecare pe drumul lui!”

Mișcarea sportivă mondială, fotbal included, asta demonstrează, din 4 în patru ani, la olimpiade, sau la diversele campionate mondiale: Suntem la fel. Vorbim aceeași limbă. Hai să ne unim forțele.
Femeia asta, prin comportamentul ei simplu și la obiect, tocmai v-a arătat viitorul omenirii. Depinde de voi dacă i-ați pătruns sensul.

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Epic moments in modern music history – Ep. 1 Mariah Carey at NBA finals 1990

By on 13/07/2018

There are many beautiful moments throughout music history and I have decided to start a new series of articles dedicated to that, so stay tuned. I am not going to make a „top 10 epic appearances”, nor a type „twenty-whatever definitive moments that changes music history”. It`ll be just a simple remembering of what moved me during all these years, without any order in space or time.

So, without further ado, the first one goes to Mariah Carey, for an appearance on the 5th of June 1990, when she was virtually unknown to the great public, at the 1990 NBA finals. She will be releasing her debut album, called Mariah Carey, several days later, on the 12 of June 1990.
Mariah_Carey_1990photo: Wikipedia

This is the performance that is still giving me the goose bumps, raised an entire stadium on their feet, in pure joy, and made the CBS commentator to say “The Palace now has a queen!”.

This version of „America the beautiful” turned a sportive event into an epic moment of modern music history.
Enjoy:

 

 

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Eu cred că Iohannis a greșit

By on 10/07/2018

Cred că trebuia s-o lălăie elegant, definiția II, argotică, de mai jos.

lălăi, lălăiesc I. v. t. a cânta monoton, la nesfârșit o melodie, înlocuind textul acesteia cu silaba „la” II. v. r. a se mișca încet, a face un lucru fără pic de grabă. sursa: Argou (2007)

La fel cum o lălăie de 9 ani parlamentul României după referendumul din 2009, când 72,32 dintre românii prezenți la urne au votat un parlament unicameral cu maximum de 300 parlamentari.

Eu, în locul lui, mă adresam parlamentului (președintele are aceast prerogativ constituțional, de a da mesaje oficiale parlamentului) a doua zi lucrătoare după decizia curții constituționale care-l obliga s-o demită pe Koveși, chemam toate televiziunile pentru declarație, și le ziceam aleșilor următoarele:

„- În ziua când domniile voastre veți respecta  decizia curții constituționale nr. 682/27 iulie 2012, în urma referendumului din 2009 și veți vota legea care consființește dorința suverană a poporului român exprimată prin referendum, aceea de a avea un parlament unicameral format din maximum 300 parlamentari, vă promit solemn că în aceeași zi voi respecta și eu decizia curții constituționale referitoare la demiterea procurorului șef DNA. President over and out.”

Asta că tot ne batem cu pumnul în piept că „vai, președintele nu respectă constituția și trebuie suspendat”. Dar nimeni nu spune că avem un parlament basically ilegal (legally e legal) și că tot basically, toate legile emise după 2009 sunt etic și moral ilegale, deoarece sunt emise de o entitate care nu trebuia să existe în forma ei actuală.

Vă reamintesc, stimați aleși, articolul 2, litera 1, din Constituția României, atenție mare la finalul frazei, l-am bolduit să iasă în evidență:

„ARTICOLUL 2 

Suveranitatea  

(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.

Singura problemă e că nu sunt în locul lui, eu sunt un umil cetățean, nu președinte.

Dar am un avantaj: articolul 30 din Constituție. Google it.

 

 

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

My town Ep. 8 – Canalizarea

By on 05/07/2018

.Inundatie Slobozia .

photo: Alin Popescu

Azi 05 Iulie 2018, dacă te-ai aflat prin Slobozia, nu aveai cum să nu remarci cei 84 l/m2 căzuți într-o oră. As usual, canalizarea Sloboziei, proiectată pe la jumătatea secolului 20, a dat chix glorios, lucru cu care slobozenii sunt obișnuiți cel puțin anual, de când s-a deschis Kaufland-ul din vest. Parcarea lui devine o lagună venețiană în care numai cei curajoși se avântă. Dar, mă rog, e o proprietate privată, nu e treaba mea să discut ce-și face omul în curtea lui.
Când însă cele 2-3 hectare de asfalt se adaugă zecilor de hectare ale orașului, noilor străzi și noilor acoperișuri, cantitatea de apă dintr-o ploaie torențială depășește clar capacitatea de preluare actuală. Iar vara abia a început.

Ce e de făcut? Păi eu văd două variante mari:

  1. Nimeni nu face nimic, oficialitățile se plâng la tv de greaua moștenire și mama natură cea rea, publicul care are mașinile și casele inundate (și la care unii încă mai au de plătit) înjură oficialitățile.
  2. Reteaua de canalizare trebuie modificată, în raport cu evoluția explozivă a noilor cartiere după boom-ul imobiliar. Cei care se pricep (proiectanți, constructori, specialiști) trebuie să stea la un brainstorming serios cu publicul interesat (păgubit) și edilii, în care să se analizeze concret problemele existente și să se caute soluții. Mai mult decât atât, să se ia în calcul și dezvoltarea orașului pe măcar 50 de ani, dacă tot sapi peste tot nu o faci în fiecare cincinal.

Un documentar interesant despre rețeaua de canalizare din Tokyo, un oraș unde anual plouă 1.500 l/mp, Da, știu, e Japonia, la noi nu s-ar putea niciodată, dar putem măcar să luăm modelul de gândire?

Normativul de proiectare al canalizărilor zice că (Slobozia are 132,87 km2, sau 13.287 de hectare):

„Pentru bazine mari (> 10 km2 ) conform prevederilor SR 1846 – 2:2007 proiectantul va avea la bază studii meteorologice (elaborate de Administraţia Naţională de Metereologie-ANM) pe baza cărora se vor stabili hidrografele ploilor de calcul pentru secţiunile caracteristice ale colectoarelor. (7)Intensitatea ploii de calcul – Se determină pe baza timpului de ploaie (tp) şi pe baza curbelor IDF conform prevederilor STAS 9470-73 sau studiilor de actualizare elaborate de ANM; pentru reţele care deservesc un teritoriu > 1.000 ha proiectantul va comanda la Administraţia Naţională de Meteorologie studii statistice pentru amplasament; acestea vor indica ploile maxime istorice ca durată şi intensitate şi vor actualiza curbele IDF corespunzătoare zonei amplasamentului.”

Se poate începe de mai sus, cerând ANM un studiu care să acopere chiar și cea mai mare urgie posibilă. După care, în proiectare, să mai pui un coeficient on top of that. Este evident că în urma schimbărilor climatice din ultimii zeci de ani, cuantumul precipitațiilor s-a modificat. Și e evident că încălzirea globală va continua, iar fenomenele meteo extreme se vor intensifica, ca durată, mărime și frecvență. Imaginează-ți o ploaie de genul acesta de zece ori într-o lună. Dar nu doar o oră. Cinci ore, sau trei zile încontinuu.
Apoi, după ce ai găsit soluția tehnică optimă cost/performanțe/rezultate, trebui să găsești modalități de finanțare.

Apoi trebuie să te apuci de treabă.

Pentru că cetățeanul te plătește, și cetățeanului nu-i convine ca în fiecare an să-și scoată apa cu fărașul din mașină, sau casă. Unii se plângeau sărmanii că e a doua-treia oară numai anul acesta, iar apa refulată conținea și dejecții umane (min 9:20 „se plimbă rahații pe-aici”). Avem deja o problemă gravă de sănătate publică, nu mai e doar de utilități:

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Despre intoleranță, manipulare, dezbinare și natura umană în momentele critice

By on 28/06/2018

 

emotional-manipulation

sursa foto aici

Am reușit de curând să termin serialul „Războiul din Vietnam” pe Netflix, un documentar excelent, despre una din cele mai mari greșeli din istoria SUA. Vi-l recomand, ca material de referință pentru a afla cât de jos poate ajunge o ființă umană. Nu vreau să vi-l povestesc, ci doar să menționez un comentariu, edificator, al unui martor ocular, comandant american în Vietnam:

„-Și iată, aveam aici niște puștani de 19 ani din Minessota, care în urmă cu 6 luni deschideau politicos ușa doamnelor la slujba de Duminică, iar acum, strivesc cu mâinile goale beregata inamicilor în tunelurile buncărelor din Vietnam.”

Totul însoțit de pozele cu tinerii la costum de acum 6 luni, plus declarația înfiorătoare a unui dintre ei, în care explica cum și-a anihilat inamicul în tunel.

Cutremurător.

Apoi, reporterul îi întreabă pe veterani, cum era să ucizi. Era simplu spuneau ei, nu îi consideram oameni, erau ba „gălbejiți”, ba „orezari”, ba alte cuvinte jignitoare și sub-umane, considerate de propaganda de război suficiente pentru a de-umaniza și depersonaliza inamicul, pentru a-l transforma în „ceva” simplu de anihilat, repetat, fără mustrări de conștiință.

Mai era ceva. Era ura. Era „eu sau el”, „noi sau ei”.

Ură iarăși atent gestionată de aparatul de propagandă, multiplicată atent de lanțul de comandă. „Câți gălbejiți ai ucis azi?” întreba un comandant. Body count. Ăsta era scopul pentru trupeți, să ucidem mai mult noi decât ei.

Și au reușit. La 58.000 de soldați americani morți, vietnamezii (nord+sud) se estimează că au pierdut în jur de 3.000.000 de oameni, soldați + civili.

Natura animalică a omului, singurul animal de pe planetă capabil să ucidă nu pentru a se hrăni, iese la iveală în momentele de criză, de supraviețuire, de război, de viață și moarte. Atunci nimic din ceea ce ai învățat o viață întreagă nu mai contează, se duc pe apa Sâmbetei principii și valori, devii un animal feroce, gata de absolut orice.

Constat, în ultima vreme în Romania, o polarizare a societății civile, o divizare din ce în ce mai adâncă.

În „noi” și „ei”.

Pe de o parte „strada”, „șobolanii”, „soroșiști”, „rezistenți”, „tefeliști” etc.

Pe de altă parte „penali”, „hoți”,„gio”, „psd ciuma roșie” etc.

Nu comentez acum cine ce parte susține, cine e televiziune de partid și cine nu, cine e într-o barcă sau alta.

Pe mine personal mă îngrijorează încrâncenarea, generalizările, dezumanizările și depersonalizările care sunt propagate pe toate canalele posibile, de tot mai mulți dintre concetățenii mei. În an centenar. Când ar trebui să ne gândim la unitate, la lucruri frumoase, la țara noatră centenară.

Mă îngrozește perspectiva unei polarizări atât de mari, încât să se ajungă la violențe, la război civil.

Deșteaptă-te române. Nu pusul mâinii pe furci și topoare mai rezolvă ceva în 2018. N-a rezolvat nici la 1907. Decât niște vieți aruncate la gunoi. Nu merită.

Deșteaptă-te române. Uită-te în oglindă. Gandește-te la tine, la familie, la prieteni. Dă-ți seama că nu ești tu ăla, intolerant și plin de ură. Nu te lăsa manipulat de toate intoxicările din jurul tău. Expune-i pe manipulatori. Demască stilourile plătite. Nu da share oricărei surse, doar pentru că îți place cum sună titlul și te gâdilă  la sentimente. Alege informație verificată, din mai multe surse serioase, fără comentariile autorilor, epitete, generalizări ale diverselor categorii sociale,  fără atacuri la persoană.

Trăim într-adevăr vremuri de criză, în care o parte din cei ajunși democratic la putere încearcă să-și confiște România, pe persoană fizică. Este părerea mea și nu mi-e teamă sau rușine s-o susțin. Pentru a-și susține demersurile, realizează că au în continuare nevoie de o masă de votanți loiali, pe care încearcă sa-i manipuleze pe toate căile. Dușmanul e „statul paralel” și alte bazaconii de adormit copii. Nu e nici un dușman invizibil nicăieri domnilor, este doar incapacitate de a manageria o țară, dublată de o agendă ascunsă, care iese în fiecare zi mai mult la iveală. Nu există nici un șobolan, binom sau tefelist gata să-ți sară la beregată pe stradă, în timp ce te întorci cu sacoșa de roșii de la piață, stimate simpatizant de stânga.

Daaaar, asta nu înseamnă că toți membrii sau simpatizanții PSD sunt infractori, penali, ciumați, etc. Am prieteni, colegi, rude, care sunt membrii PSD, sunt oameni absolut onorabili.

De cealaltă parte, ca reacție, unii dintre cei care nu sunt de acord cu ei, și care protestează tot perfect democratic, probabil sătui de protestat la un perete surd, gândesc din ce în ce mai des în termeni violenți. „Ciuma roșie trebuie eradicată”, „Mâna pe topor”, etc. Ce rezolvi cu violența? Nimic. Va aduce și mai multă violență, statul va reaționa, va trimite trupe. Carne de tun. Asta vă doriți? Să fiți carne de tun? Vrei să dai jos un partid sau coaliție? Se poate, dar democratic, în ziua votului. Altfel e lovitură de stat.

Protestele trebuie să rămână non-violente, avem deja o istorie interesantă și frumoasă a protestelor în România. Nu esți de acord cu ceva? Nici o problemă, ești absolut liber să protestezi. Frumos, pașnic, elegant, ironic, sarcastic. Dar întotdeauna, fără violență.

Am participat personal la proteste. Era o atmosferă unică, frumoasă, o simbioză a unor categorii foarte diferite de oameni, uniți în ceea ce consideră ei datoria cea mai importantă de cetățean, apărarea țării lor în fața avalanșei de ilegalități. Grosul protestanților erau și sunt oameni absolut onorabili, la fel ca și cei care susțin actuala putere.

Rugămintea mea pentru voi, din ce în ce mai mulți, din ambele tabere, care deveniți pe nesimțite belicoși, este să fiți toleranți unii cu alții, există și oameni buni și de treabă, la fel cum există și uscături în pădure. Dar nu trebuie să generalizăm, nu trebuie să dezumanizăm, trebuie să rămânem oameni. Lupta „sindicală” trebuie să se dea pe principii, idei, proiecte, acțiuni.

Niciodată contra oamenilor.

Varianta B este Mineriada, urmată de Vietnam. Dă click și meditează la asta:

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn