Gorunescu.ro

Think. Feel. Give.

Posts by: gorunescu

My town ep. 5 – Facem și noi o împădurire publică?

By on 25/04/2018

Aici?

Impadurire

Avantaje:

Ar proteja noul cartier al Gării noi de viscol și zăpadă iarna, ar face un microclimat plăcut vara.

Ar ajuta la separarea zonei urbane de praful Bărăganului.

Ar crește suprafața împădurită a Sloboziei, ar reduce poluarea.

Ar putea fi o acțiune civică de amploare, care ar pune împreună energiile locuitorilor urbei într-un scop comun.

 

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

My town ep. 4 – Stații de încărcare vehicule electrice

By on 16/04/2018

Episodul 4 este despre viitor. Viitorul este electric. Combustibilii fosili, indiferent câte zeci de ani vor mai fi extrași, se vor termina într-o bună zi. Toate marile companii producătoare de automobile au în plan cel puțin un vehicul complet electric până în 2020. În marile capitale se vorbește deja de interzicerea mașinilor pe combustibili fosili în centru. Sunt șanse mari ca în câțiva ani, mașinile electrice să fie ceva banal. În plus de asta, chiar și în țările unde curentul electric este foarte scump, 100 de km pot fi parcurși cu 2-3 EUR cheltuiți pe curent. Cam cum ar veni 2-3 litri de benzină sau motorină la 100 km. În România, la prețul actual al KW-ului, costul ar fi de 1-2 EUR/100 km.

De ceva timp cochetez cu ideea cumpărării unui vehicul electric. Și nu sunt singurul. Pe 2 roți sau 4 roți. Dacă cel pe 2 roți este relativ ușor de încărcat la o priză „domestică” de 3 Kw, un vehicul pe 4 roți are nevoie de o stație de încărcare dedicată, de 11 sau 22 Kw, sau mă rog, un supercharger pentru Tesla, de 120 Kw.

Problema principală a deținerii unui  vehicul electric se traduce în următoarea sintagmă: range anxiety. Adică angoasa autonomiei. Dacă pentru un vehicul pe benzină, motorină sau GPL, există stații de alimentare cu carburant la fiecare 20-30-40 km, stații de încărcare pentru vehiculele electrice sunt foarte rare, în ciuda promisiunilor guvernanților și a angajamentelor României. Posesorul de vehicul electric depinde de aceste stații de încărcare de pe traseu, el trebuie să-și planifice foarte bine călătoria pentru a nu rămâne în pană, pentru că nu o poate rezolva făcând autostropul cu un PET de 2 litri. Trebuie să-ți calculezi autonomia, stilul de condus, dacă folosesți sau nu aerul condiționat sau încălzirea, cât de încărcată este mașina cu pasageri și bagaje, sunt o mulțime de variabile. Apoi să suprapui traseul cu harta stațiilor de încărcare.

De exemplu, în județul Ialomița, există una singură (publică), la Amara:

Statii electrice

Propunerea articolului de față este pentru Primăria Slobozia: instalarea a 2-3 stații universale de încărcare a vehiculelor electrice, în principalele parcări din oraș: la supermarketul Ialomița, în viitoarea parcare subterană, la hotel Select etc.

Trebuie să fie amplasate în parcările long-term, deoarece încărcarea electrică este un proces care poate dura și 8-12 ore, depinde de vehicul, capacitatea bateriei, capacitatea de a absorbi curentul din rețea, etc. În parcările comerciale (Kaufland, Lidl, benzinării) de obicei timpul de staționare este limitat, iar spațiile de parcare sunt destinate exclusiv clienților acestor comercianți.

Știu că există proiecte (mi se pare chiar în vestitul PMUD) de amplasare a stațiilor electrice. Dar acelea sunt planuri pe termen mediu-lung, fonduri UE, birocrație, finanțare, implementare, etc. Vorbim de un proiect care poate dura 3-5 ani minim. Propunerea mea este una care se poate realiza anul acesta, cu o investiție relativ mică – o stație de tip public care poate încărca 4 mașini simultan este 3500 EUR, hai să zicem cu tot cu tras cablu, săpat șant, n-ar trebui să treacă de 10.000 EUR.

Investiția s-ar amortiza relativ rapid, prin vinderea curentului electric către utilizatori. Nu mi se pare un efort investițional major, cel puțin pentru o stație pilot, să zicem la Ialomița, în centru, unde posesorul mașinii ar putea petrece câteva ore până i se încarcă bateria.

Primăria Slobozia, ar putea începe să concureze, cu o strategie bine gândită, pe termen mediu-lung, cu marile lanțuri de distribuție de carburanți. Paradigma de alimentare pe viitor s-ar putea schimba. Dacă până acum nu conta prea mult poziția benzinăriei, făceai plinul în 5 minute și plecai, pentru reîncărcare electrică ai nevoie de ore, sau chiar să rămâi peste noapte la un hotel. Rețelele de supermarketuri din București și marile orașe, mall-urile, hotelurile și chiar clădirile de birouri deja încep să se adapteze la acestă filozofie. Primăriile sunt deasemenea interesate, unele chiar se mișcă natural.

Avantaje:

Ar pune Slobozia pe harta electrică a țării.

Ar crea premisele achiziționării de vehicule electrice/plug-in hibrid, pentru cei care stau în expectativă. Nimeni n-ar vrea să investească sume importante într-o mașină pentru care infrastructura de încărcare este inexistentă.

Ar scădea poluarea din oraș.

Ar aduce în oraș pe cei în tranzit pe A2, care ar trebui să petreacă niște ore bune în Slobozia, la o terasă, la cumpărături, etc. Cei care se duc spre mare în sezonul estival, ar putea include Slobozia în traseul lor, pentru o oprire de reîncărcare de câteva ore, în loc să treacă în viteză pe centură. Ar crește încasările orașului din turismul de tranzit.

Ar aduce fonduri suplimentare la bugetul local.

Am putea spune: Slobozia, born electric 2018!

 

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Istanbul 2018 in pictures

By on 09/04/2018

First impulse was to write a „10 things you can do in Istanbul” type of article. Then I realized it was too cliche, and anyway „10 things…” is way too little to describe a 14 million people city, going towards 20 million people with the metropolitan area and unofficial residents.

So there are a number of things you can do in Istanbul, through my lenses.

First of all you need a genuine Turkish coffee, to get rid of the jet lag:

IMG_4907

And then you can start by visiting the Grand Bazaar, the best place for the oriental flavor of Istanbul:

IMG_5062

IMG_5077

You can have your shoes professionally polished for 15 lira:

IMG_8566

IMG_4877

IMG_8585

You can pet all the cats in the world. Istanbul is the capital of the cats. Period. If you are into cats, Istanbul is a must-see:

IMG_4953

IMG_8508

IMG_8827

IMG_5129

You can eat gözleme, prepared in front of you:

IMG_8517

IMG_8553

IMG_8555

Pay attention though to the huge amount of sweets available:

IMG_4890

IMG_4881

IMG_4880

IMG_5101

IMG_8701

IMG_8702

You can have a glass of fresh juice for 5-7 lira:

IMG_5080

You can let the city entertain you:

IMG_8762

IMG_8889

IMG_8890

IMG_8576

Even if sometimes things get serious:

IMG_8886

IMG_8887

IMG_8835

IMG_5141

You can visit the mosques, museums and palaces. I have been visiting Istanbul for the 3rd time now and it still has plenty of new things to offer:

IMG_5041

IMG_8839

IMG_8986

IMG_8916

You can walk down the large shopping boulevards:

IMG_4884

IMG_8718

Or lose yourself on the small, picturesque streets:

IMG_8539

IMG_8540

IMG_8598

IMG_8772

IMG_8560

IMG_5093

IMG_5098

IMG_5104

IMG_5105

IMG_5106

IMG_5107

You can relax on the Bosporus:

IMG_9012

IMG_9020

IMG_9026

IMG_9022

IMG_9041

Or anywhere:

IMG_9084

IMG_9089

IMG_9094

Especially during the April tulip festival:

IMG_9047

IMG_8927

IMG_8836

IMG_9293

IMG_8881

IMG_8872

For the end some random pics of this beautiful city, Istanbul:IMG_9245

IMG_4994

IMG_5143

IMG_5144

IMG_5165

IMG_8525

IMG_8574

IMG_8590

IMG_8612

IMG_8656

IMG_8619

IMG_8621

IMG_8643

IMG_8677

IMG_8680

IMG_8808

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Observare munți – model matematic Excel

By on 03/04/2018

Articolul de azi pleacă de la experiența pe care am avut-o ieri, când am avut ocazia, pentru prima oară, să văd subcarpații Buzăului, de la Slobozia. Mă rog, de pe malul supraînalțat al Ialomiței, înainte de intrarea în oraș dinspre Călărași.

Iată dovada, chinuită, cu telefonul la zoom maxim, pe rafală, din mașină:IMG_4710

Cam aici sunt dealurile subcarpatice, în caz că nu le-ați spotat în varianta needitată:

IMG_4710_01

Iar acesta e direcția aproximativă în care a fost făcută poza, luând în calcul reperele din poză – păduricea de la Amara din dreapta săgeții roșie din centru:

IMG_4750

După cum se vede din captura făcută din Google Earth, între observator și vârful observat sunt 91 Km. Studiind harta, am aflat că formele de relief posibil a fi văzute în zonă au înălțimi între 400 și 600 de metri, să zicem o altitudine medie de 500 de metri.

Dilema mea era dacă științific, matematic, se poate demonstra că un obiect de o anumită înălțime – să zicem un munte a cărui altitudine o cunoaștem – poate fi vizibil, dintr-un punct elevat (bloc, turn sau deal), de la un anumit număr de kilometri, dată fiind raza de curbură a pământului.

Și, căutând pe internet diferite resurse, am creat următorul model matematic, în care introducând cele 2 înălțimi, ale observatorului și obiectului observat, ți se returnează distanța maximă de la care este posibilă observarea.

Observare munti-Model

Model matematic (săriți peste el cine nu e pasionat).

Model în care:

OA=OE=OC=r=raza de curbură medie a pământului=6371km sau 6.371.000m

AB=h=Înălțimea punctului de observație. În cazul meu concret malul Ialomiței e undeva la 40m.

CD=H=Înălțimea obiectului observat. În cazul meu dealurile subcarpatice ale Buzăului, să zicem 500m înălțime medie.

AB= d=distanța de observare între bazele celor 2 corpuri, observator si obiect, măsurabilă pe hartă. În cazul meu, 91km sau 91.000m.

Modelul returnează distanța d, în metri, folosind următoarea ecuație:

d=π·r·{arccos[r/(r+h)]+arccos[r/(r+H)]}/180

sau, dacă doriți să vă distrați în Excel, formula este:

=PI()*r*(DEGREES(ACOS(r/(r+h)))+DEGREES(ACOS(r/(r+H))))/180

Notă: înlocuiți r cu 6371000, h cu înălțimea de observație în metri și H cu înalțimea muntelui observat, în metri, altfel excel-ul va returna eroare.

În cazul meu concret, formula din Excel arată așa:

=PI()*6371000*(DEGREES(ACOS(6371000/(6371000+40)))+DEGREES(ACOS(6371000/(6371000+500))))/180

Iar rezultatul meu este: 102.391 metri

Concluzia modelului, pentru cazul meu concret, distanța maximă de la care poți observa un deal de 500m, de pe un deal de 40m, este de 102 km, adică eu la 91 de Km distanță sunt „in range”, cum s-ar spune.

Modelul matematic are o singură limitare, presupune că pe arcul de cerc AC nu există obstacole, sau altfel spus cota terenului este 0 metri. Dacă între observator și obiect avem un platou, cu o înalțime oarecare, datele returnate de ecuație nu pot fi verificate în practică.

De final am pentru voi demolarea mitului conform căruia de pe vf. Moldoveanu, 2544m, se vede Marea Neagră, în unele zile cu cer senin după furtună. Nu se vede. Dacă testați modelul matematic cu h=2500 și H=0, va returna în jur de 180 km. Marea Neagră e la 360 km de Moldoveanu. No chance.

Și da, Carpații se văd din București, dacă ești pe o clădire înaltă.

Have fun testing the Excel model.

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

My town ep. 3 – Concurs de proiecte

By on 30/03/2018

Ideea asta e genială și o să-mi mulțumiți adânc.

Am zis-o și cu altă ocazie că orașul este atât de bun, curat, reprezentativ, etc, pe cât sunt locuitorii săi. Numai că aceștia nu conduc efectiv, nu dispun de fonduri, chiar dacă au idei sau inițiative sunt foarte puțin băgați în seamă.

Brain

Ideea de bază este alocarea unui procent infim din bugetul anual al Sloboziei – să zicem 0,5%, prin intermediul unei hotărâri de consiliu local, unui concurs anual de proiecte pentru urbe, adresat cetățenilor Sloboziei. Practic creăm un mini-teren de joacă a minților, de brainstorming, de evoluție.

La un buget de 90 milioane lei anual, 0,5% ar fi 450.000 lei, sau 100.000 EUR.

Practic ar fi niște bani care se întorc către comunitate, prin proiectele câștigătoare. Atenție, sumele sunt câștigate de proiecte publice, practic de niște idei, nu de persoane, nu de firme. De exemplu, un concurent propune realizarea unui skatepark, să zicem, de 10.000 EUR. Altul propune înființarea a 2-3-4 stații de alimentare pentru vehiculele electrice, în principalele parcări din oraș. ETC. Fiecare proiect ar putea să vină cu propria propunere bugetară. Unul poate fi de 5.000 EUR, unul de 50.000 de EUR. Fără foarte multe reguli și birocrație. La finalul perioadei de concurs, tot Consiliul Local jurizează, și include la finanțare proiectele până se epuizează fondurile.

Totul făcut frumos și transparent, în ședință publică. Câștigătorii nu ar primi decât niște diplome, și satisfacția că ideile lor au făcut orașul mai bun.

Gândiți-vă câte mini-proiecte frumoase s-ar putea face, anual, cu acești bani.

Gândiți-vă câte minți, poate luminate, din oraș ar putea fi cooptate în brainstorming-uri. Oricât de inteligenți și bine intenționați ar fi cei din administrație, sunt un număr limitat de creiere în comparație cu cei 40-50 de mii de locuitori. De ce să nu le dăm o sansă?

Statul dădea, până de curând, șansa celor 2% unor ințiative foarte benefice. De exemplu, pentru prima dată în 29 de ani de la ieșirea de sub dictatură, se face un spital, privat dar care va fi donat tot statului, cu 8.000.000 EUR, din ăia 2%.

La scară mai mică, ar putea și Slobozia să dea un exemplu, poate inclusiv pentru alte orașe.

Ideea cu concursul de proiecte nu e nouă, s-a mai pus în practică, dacă nu mă înșel și în Slobozia la scară micro, dar ar putea deveni o tradiție și o sursă de evoluție a urbei în direcții interesante și poate greu de anticipat.

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Andrei Gheorghe

By on 21/03/2018

Andrei Gheorghe.jpg
Zic și eu două cuvinte despre Andrei Gheorghe: Pentru mine a însemnat anii studenției cu 13-14, anii de internet cafe pe Kogălniceanu când radioul era setat pe PROFM (după 4 ani în care făcusem radio, eram destul de pretențios în alegerea postului și a programului), a însemnat Propaganda PROFM la Keoke. A însemnat un reper în anii tulburi 90.
Dacă ar fi să fac un clasament al programelor radio care mi-au plăcut în ăștia 29 de ani, 13-14 cu Andrei Gheorghe e pe podium, alături de Liana Stanciu la Radio Contact, și Dobro cu Craioveanu la Guerrilla.
Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

My Town ep. 2 – Skatepark

By on 18/03/2018

După feed-back-ul interesant pe care l-am primit la publicarea primului episod, semn că oamenii chiar sunt interesați de soarta orașului, azi continui serialul My Town.

Unul din visele micii comunități de skateri din Slobozia și unul dintre proiectele mele personale a fost, de câțiva ani buni, realizarea unui skatepark.

S-a început cu un grup de Facebook, Skatepark Slobozia, s-a ajuns, dacă îmi aduc bine aminte, până la o audiență la unul dintre edili – acum 3-4 mandate, care a crezut că este vorba de niște investitori care voiau să creeze skatepark-ul pe banii lor 🙂

S-a făcut chiar și o petiție online, de a cărei soartă nu se mai știe nimic, dar care a fost semnată, până acum, de 373 de interesați.

E cazul să definim, pentru cei neinițiați, ce este acela un skatepark, cui folosește și ce investiție ar presupune. Skatepark-ul este o zonă recreațională, creată special pentru practicanții de role, BMX, skateboard, trotinete, mai nou hoverboard etc, ce conține elemente geometrice sau obiecte special create pentru practicarea acestor simpatice activități. Poate conține planuri înclinate, trunchiuri de piramide, prisme, segmente de cilindru (quarter-pipe, half-pipe), țevi, balustrade, scări, rampe, boluri, punți, piscine (fără apă, evident) etc.

Câteva idei de skatepark-uri:

Imagini pentru skatepark project

Imagine similară

Imagini pentru skatepark project

Pentru Slobozia, un spațiu de minim 1000 mp, alocați în zona de sport a orașului, ar putea fi un bun început. Mă gândesc la zona bazinului de înot – terenuri de tenis. Un teren de 25/40 m poate fi pentru început doar betonat sau asfaltat, urmând ca ulterior, printr-o achiziție publică, să se facă mobilarea acestuia cu elemente geometrice, cum s-a făcut la Călărași, Constanța sau Craiova. Există mai multe firme care produc astfel de elemente geometrice, din materiale solide, care nu se degradează expuse la mediul exterior și care rezistă la uzura rolelor.

Desigur, se poate merge mult mai departe, construindu-se un skatepark integral din beton cu elemente de uzură (muchii, țevi) din oțel galvanizat – dar aceasta ar fi varianta foarte scumpă, care necesită un constructor serios, de mare finețe și cu o mare experiență. De asemenea ar pune probleme de evacuare a apelor pluviale, de rezistență a betonului în timp, etc.

Un skatepark în Slobozia ar fi un punct interesant pentru cultura pop modernă, pentru timp liber, pentru mișcare. Poate fi catalizatorul și începutul unui proiect mult mai complex, care să includă escaladă, tenis de masă, off-road, etc. Limita unui astfel de pol urban e dată doar de imaginație. Slobozia are spațiu suficient în acea zonă, care momentan este nefolosit, dar care poate fi redat celor mai mici cetățeni ai urbei.

Cam asta se întâmplă, de exemplu, la Constanța. Think about it, dream about it and enjoy:

 

 

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

My town – Iluminat cu LED

By on 17/03/2018

Încep azi o serie de articole dedicate orașului în care locuiesc – Slobozia. Cred că fiecare oraș îi reprezintă pe cei care locuiesc acolo și mai cred că fiecare trebuie aibă o contribuție socială, la binele urbei. Well, this is mine.

Am fost acuzat de multe ori de critică excesivă, că văd doar părțile negative, că se întâmplă și lucruri bune, frumoase și interesante în Slobozia. Așa este, Slobozia este un oraș care arată destul de bine la capitolul estetică urbană, întreținere și curățenie, eu tot timpul îl compar cu Călărașiul meu natal, ale cărui străzi arată ca după un bombardament cu rachete Katiușa. Dar, există și aspecte care pot fi îmbunătățite.

Iar primul dintre ele și subiectul articolului de azi este iluminatul public din Slobozia. Iar propunerea mea este trecerea completă de la iluminatul cu lămpi pe sodiu și fluorescente, la iluminatul cu LED.Imagine similară

Voi face în continuare o comparație LED-sodiu, lămpile fluorescente clasice, albe, fiind cu mult depășite.

Avantaje:

  • LED-urile iluminează direcțional, pe o rază de 180 grade, contrar lămpilor pe sodiu care iluminează omnidirecțional, 360 de grade, și au nevoie de o oglindă în spate pentru a direcționa lumina către stradă. Din această cauză, deși eficiențele lor teoretice sunt similare, ba chiar sodiul are un mic avantaj, când se măsoară fluxul luminos la nivelul solului sau al suprafețelor iluminate, LED-ul conduce cu 50 de lumeni/watt comparativ cu doar 30 de lumeni/watt al lămpilor pe sodiu.
  • LED-urile au o gamă largă de temperaturi de culoare, astfel se poate alege o lumină naturală, comparativă cu cea a soarelui, spre deosebire de cea galben-portocalie a lămpilor cu sodiu. De ce este ăsta un avantaj? Pentru că ochiul uman este conceput să reproducă culorile dacă obiectele sunt iluminate cu lumina soarelui. Lămpile cu sodiu sunt notorii pentru cea mai proastă reproducere cromatică, de doar 25% pe o scală de 100. LED-urile sunt undeva la 60-95%. În concluzie, LED-urile reprezintă o creștere, posibil de 2-3 ori, a acuității vizuale la capitolul reproducerea culorilor, care poate însemna un avantaj clar pentru siguranța rutieră.
  • LED-urile premium au o durată de viață de până la 200.000 de ore, comparativ cu lămpile cu sodiu care au o durată de viață de 24.000 de ore
  • LED-urile nu au nevoie de întreținere, comparativ cu costurile mari de schimbare a becurilor clasice – nacelă, personal, monitorizare
  • LED-urile sunt dimabile, adică iluminarea lor este ajustabilă în raport de iluminarea exterioară. Astfel se poate optimiza suplimentar consumul, în perioadele de crepuscul/răsărit
  • LED-urile sunt rezistente la șocuri mecanice, lămpile clasice mult mai puțin
  • LED-urile nu au timp de încălzire, luminează imediat după alimentarea cu electricitate, spre deosebire de lămpile cu sodiu, care deși consumă curent de la început, iluminează la maxim după 10 minute
  • LED-urile rezistă la mult mai multe cicluri de pornit-oprit
  • LED-urile au garanție uzual între 5-10 ani, comparativ cu lămpile cu sodiu, care au între 1-4 ani

Dezavantaj:

  • LED-urile costă aproximativ 10-20 USD/100w, comparativ cu 5-10 USD/100w costul lămpilor cu sodiu

E clar, vizibil cu ochiul liber, că lista de avantaje este mult mai mare decât dezavantajul prețului inițial de achiziție mare al LED-urilor. Dezavantaj care se recuperează prin durata mult mai mare de viață a LED-urilor și lipsa costurilor legate de întreținere.

Pentru Slobozia, cu cele câteva sute de stâlpi publici de iluminat, ar fi un beneficiu important la bugetul orașului trecerea la iluminatul cu LED. Și aș mai adăuga o sugestie, pe principalele bulevarde ar fi drăguț dacă s-ar instala și niște lămpi secundare, montate mai jos și spre trotuare, trotuare care sunt umbrite din cauza coronamentului pomilor ornamentali. Exact modelul stâlpilor noi care s-au amplasat pe Matei Basarab în Piața Revoluției, vis-a-vis de Consiliul Județean. Lămpile trotuarelor pot fi eventul diminuate, sau chiar oprite după o anumită oră, pentru a nu deranja somnul locatarilor blocurilor din vecinătate. La fel, lămpile ce iluminează bulevardele pot fi diminuate după miezul nopții, pentru a economisi energie și a reduce poluarea luminoasă.

Știu că propunerea mea nu este ceva nou, au existat și există promisiuni și proiecte, s-a încercat un proiect pilot lângă BRD, dar simt că este momentul, în 2018, să investim banii urbei în lucruri care aduc profit contribuabilului. Iar iluminatul cu LED înseamnă profit financiar prin reducerea costurilor totale cu iluminatul, îmbunătățirea siguranței publice și rutiere, plus că aduce urbei un aer modern și cetățeanului un semnal că banii săi sunt folosiți cu cap.

LE: Municipiul Slobozia are 2400 de stâlpi de iluminat, incluzând aici cartierele Slobozia Nouă și Bora.

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

8 Martie

By on 08/03/2018

Azi de ziua voastră mă gândesc la soarta feminismului în România. Mai sunt multe de făcut, iar femeia va avea deplină egalitate cu bărbatul atunci când noi, bărbații vom lupta pentru asta. Se văd ghiocei ai fenomenului, unii din noi mai scriem feminist pe blog, alții creează fumos din cuvinte, sunete și imagini.

De 8 Martie la Radio Joy, cu dedicație pentru cititoarele gorunescu.ro, cel mai frumos și puternic exemplu de feminism vine de la Carla`s Dreams:

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Advertising fail II

By on 06/03/2018

Black Friday s-a dus, vine happy Easter bunny. Cred că avem premisele pentru un nou serial marca gorunescu.ro.

După ce-am scris primul episod în preajma lui Black Friday, iată că în prag de primăvară advertiserii români lovesc din nou, cu putere. Își lovesc circumvoluțiunile în încercarea de a le aplatiza. Și, ca de obicei, gorunescu.ro vine și cu soluții. Critica de dragul criticii, fără soluții, e contraproductivă.

Exemplul 1:

Se dă reclama contextuală de pe FB, ce ți se livrează în funcție de căutările tale, sau nu.

 

IMG_3873

Acum poate să mă lămurească cineva de la cel.ro ce caută fraza subliniată cu roșu lângă produsul meu? Ce caută cuvântul „ieftin” lângă un produs de 3199 lei? Era așa de greu să mai scrii o linie de cod „if product price > xxx lei then don`t insert stupid text”??? If product price > 1000 lei then insert „Cel.ro. Componente de ultima generație la cel mai bun pret.”

Hai că se poate! Trebuie doar puțină atenție și muncă. Da, muncă. „Activitatea conștientă a omului îndreptată spre un anumit scop….”

Exemplul 2.

Dacă primul exemplu a fost o greșeală minoră, relativ ușor de corectat, exemplul 2 este o abominație de misoginism și obiectificare a femeii. Se dă următoarea reclamă, pe care am auzit-o la Europa.fm, care fiind post serios îți dau și posibilitatea de a reasculta emisiunile preferate:

Începe glorios cu propoziția „Tu ești femeia Uractiv!” Continuă: „Activă, dinamică, mereu pregătită de acțiune. Nimic nu-ți poate strica ziua. Nici măcar o infecție urinară. Uractiv forte…..” bla bla-ul tehnic.

De ce ar crede mărețul copywriter că unei femei i-ar plăcea să fie asociată cu un medicament pentru infecții urinare? Nu e ca și cum se întâlnesc două tipe active, dinamice, mereu pregătite de acțiune, la toaleta din club, disperate să intre în cabine: „Tu esți femeie Uractiv? Da? Și eu? Ce mișto e să fi femeie Uractiv! Yeyyy! E super! Trebuie să merg la toaletă de două ori pe oră, mă ustură groaznic, dar iau Uractiv și acum mă simt fericită!”

Hai să ne imaginăm că pentru Viagra ai face următorul text: „Tu ești bărbatul Viagra! Activ, dinamic, mereu pregătit de acțiune. Nimic nu-ți poate strica ziua. Nici măcar impotența. Viagra, concentrat și eficient, acționează de la prima capsulă! Viagra este alegerea no.1 a bărbaților de pretutindeni pentru tratarea impotenței!

Observați că n-am schimbat mare lucru din text, doar afecțiunea și denumirea produsului. Cum v-ați simți, ca bărbat, dacă ați auzi, prin absurd, așa ceva la radio? Foarte virili, nu-i așa? Ei, imaginați-vă cum se simte o femeie când aude abominația misogină. Dacă mai are săraca și o infecție urinară, gândiți-vă ce e la gura ei.

Sincer, mă așteptam, în 2018, să avem puțin mai mult creier, să gândim un text, să mai angajăm și niște femei în colectivele de creație. Poate una dintre ele ar fi zis: „Dude, nu e OK mesajul ăsta. Nu e în regulă să obiectifici femeia. S-o asociezi cu un supliment alimentar, fie el și pentru infecții intime. Infecții urinare au și bărbații, ultima oară când am verificat nu se născuseră bărbați fără vezică urinară.”

Femeia în 2018 are alte aspirații. Vrea să fie asociată cu alte cuvinte: libertate, egalitate în drepturi, demnitate, siguranță, fericire. Da, desigur, și sănătate, e foarte importantă. Dar nu infecții urinare.

Sunt de acord că genul ăsta de produse, pentru zona intimă, sunt greu de marketat pe o piață din ce în ce mai concurențială și agresivă. Dar un look back, la old-school, la o abordare cu umor, poate salva ziua:

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn