Gorunescu.ro

Think. Feel. Give.

October, 2020

IPhone 12

By on 13/10/2020

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

I love Petreanu

By on 12/10/2020

Ho măi, nu săriți! Platonic. Da?

Azi dimineață la „Deșteptarea” pe Europa FM, Vlad Petreanu a grăit, în încheierea descrierii unui caz de impostură cu diplome false la vârful statului:

„Nu trebuie să ne mai raportăm tribal la politicieni și politică. Dacă e de la mine din trib e de treabă. Ca la fotbal. Dacă e din echipa mea îi iert orice. Politicienii nu sunt vedete, sunt servitori. Ei sunt în slujba noastră, nu invers.”

Sunt cuvinte pe care le-am auzit azi la volan, dar vor rămâne mult timp în memoria mea.

PS: am găsit și postarea lui originală: https://www.petreanu.ro/romania-cangrenata-impostura/

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Epic moments in modern music history Ep. 6 – You Can Leave Your Hat On – (9½ Weeks) Joe Cocker

By on 09/10/2020

E vineri, e Radio Joy – rubrica muzicală a blogului, ce revine în forță cu un nou episod.
Piesa asta nu mai are nevoie de nici o prezentare, e aia de la petrecerea burlacilor când se îmbată viitorul mire și rămâne în șosetele albe.

De fapt nu e din filmul ăla. E din altul. Se numește „Nouă săptămâni și jumătate” așa cum spunea Irina Margareta Nistor pe una din cele mai rulate casete video de pe vremea lui Ceaușescu, cu vocea ei inimitabilă.

Un film făcut la apogeul carierei lui Kim Basinger, la apogeul carierei lui Mickey Rourke, un film care a consacrat piesa lui Joe Cocker ca imn de streaptease. Din 1986 încoace, nu va mai exista petrecere cu streaptease fără „You can leave your hat on”.

Pentru noi, puștanii de la sfârșitul anilor 80 care ne strângeam la „un video”, filmul acesta și piesa aceasta au reprezentat sfârșitul comunismului.

Nu vandam, nu cichicean, nu stalone, nu brusli.

Kim Basinger.

La cinema-ul socialist vedeam în cel mai bun caz o femeie sovietică roșie în obraji sau o chinezoaică zburdând vesel printre lanurile de orez. Îmbrăcate regulamentar până-n gât.

Nu știu dacă înțelegeți ce șoc putea să producă printre nevinovații de 14-15 ani apariția fizicului impecabil al lui Kim Basinger, într-una din capodoperele genului erotic. Era momentul când ziceai în sinea ta (că altfel oricum nu aveai tupeu, că te legau în secunda doi): „Fuck comunism, eu așa vreau să trăiesc, nu cântând cântece patriotice în uzină” „Vreau tobe și trompete, vreau șampanie, vreau viață”.
Nu știu dacă înțelegeți impactul pe care îl producea vederea unui cd-player sau unui amplificator McIntosh, pentru un puștan care schimba casete sau discuri de pick-up cu prietenii, pentru o generație pentru care un pick-up Tesla sau un magnetofon rusesc Rostov erau țeluri în viață.

Nu mai zic de geniul lui Joe Cocker, că printre avalanșa de Marius Țeicu și Angela Similea de la Tv, când începea piesa ziceai că te-ai teleportat pe altă planetă.

Este una din capodoperele pop-culture-ului modern, pe care avem datoria să o transmitem ca moștenire culturală generațiilor următoare. Special pentru voi am ales varianta needitată din film:

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Voi fi consilierul personal al primarului Sloboziei, pentru 30 de zile

By on 07/10/2020

Ladies and gentlemen, Meine Damen und Herren, Doamnelor și Domnilor, stimați contacți,

Așa cum ați aflat din titlu, mi s-a propus, și bineînțeles am acceptat, să fiu al doilea din lista celor 48 de consilieri personali temporari ai primarului Sloboziei. Voi deține funcția respectivă timp de o lună, undeva în perioada Noiembrie-Decembrie 2020.
Pentru cei care nu ați fost conectați la știrile din Slobozia, primarul ales Dragoș Soare a decis ca una din pozițiile de consilier personali să fie oferită societății civile. Astfel, prin rotație, la fiecare 30 de zile un alt cetățean al orașului va avea ocazia să fie consilier personal al primarului Sloboziei. Asta face ca, în cele 48 de luni de mandat, să existe 48 de „sfetnici privați”.
Menționez de la bun început că nu am lucrat, în viața mea, o singură zi la stat și nu am dorit să fiu remunerat pentru acest job, pentru că îmi câștig existența activând în mediul privat, dar din păcate nu este posibil din punct de vedere legal, așa că voi fi plătit cu forța :). Dar, nu vă îngrijorați, nu voi fi plătit degeaba, am de gând ca banii să-i donez pentru capitalul de înființare al unei asociații non-profit, care să aducă plus valoare în oraș – un vis mai vechi de-al meu, voi da detalii la momentul potrivit. De asemenea, voi fructifica cele 30 de zile de mandat de „sfetnic” oficial prin a transmite doleanțele și problemele comunității către edili.
Foarte multe din aceste probleme sunt publice și vechi și nu mai sunt un secret pentru nimeni. Le-am documentat pe blog în cadrul serialelor „My town” și „Apa din Slobozia”.
Dar, sunt convins că există și multe altele, specifice fiecărui cartier sau zone, fiecărei profesii sau grupe de vârstă, pe care vă rog să mi le trimiteți, aici pe blog sau facebook.
De asemenea, sunt dorințe, vise sau proiecte, poate nerostite, dar care ar putea să aducă plusvaloare orașului și calității vieții – vă rog contribuiți cu idei.
Sunt realist că în 30 de zile nu poți face mare lucru, dar ceea ce se poate face este o radiografie foarte exactă a stării actuale a orașului, o prioritizare a problemelor, și se pot face niște analize, se poate începe căutarea unor soluții.

Pe plan personal, mă aștept să aflu mai multe despre cum funcționează primăria și instituțiile subordonate, cum funcționează orașul și sistemele sale, ce probleme sunt și cum se pot rezolva, astfel încât aceste instituții să-și servească optim scopurile pentru care funcționează.
De asemenea, voi acorda un interes special problemei apei – știți deja asta.

Aștept cu interes ideile și opiniile voastre, ca de obicei. Fac lucrul acesta de ani buni, și știți foarte bine că nu am avut nici o problemă să semnalez public către edili lucrurile care nu funcționează corect. Iar asta nu se va schimba cu această funcție publică temporară, doar că vocea voastră va căpăta mai multă greutate.
La final, doresc să mulțumesc frumos domnului primar ales și echipei sale pentru această oportunitate oferită, o consider o onoare dar în același timp o obligație. De asemenea, felicitări pentru idee, mi se pare genial modul de abordare „Vox Populi, Vox Dei”.

PS: Această poziție temporară din viața mea nu înseamnă că intru în „politică” sau în vreun partid anume. Am spus-o de 11-șpe mii de ori că nu mă interesează puterea politică. O mai spun o dată, ca să fie clar pentru toată lumea. Singurul meu interes aici, în această poveste, este cel al comunității. Singura politică pe care o fac este cea din perspectiva cetățeanului plătitor de taxe și impozite, și astfel de beneficiar al unor servicii meritate din acești bani. Și pentru asta nu am nevoie de un scaun, de o funcție. O pot face liniștit de pe blog și din societate.
Dacă mă decid vreodată în viața asta să fac pasul de a intra în vreun partid, vă asigur că de la mine veți afla primii, nu e cazul să speculăm și să ne consumăm energiile inutil cu un subiect inexistent. Mai bine le folosim ca să găsim rezolvări la problemele orașului, și să ne gândim puțin și spre viitor.

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn