Gorunescu.ro

Think. Feel. Give.

August, 2020

Pasajul Drajna: Detalii tehnice

By on 19/08/2020

Așa cum am scris ieri aici, pasajul Drajna intră în linie dreaptă, s-a lansat pe SEAP licitația pentru proiectare și execuție. Este o singură licitație, în care vor participa în asociere câte o firmă de proiectare și una (sau mai multe) de construcții.

Frumusețea licitațiilor de pe SEAP este că devine public și relativ foarte ușor accesibil și tot setul de documente din studiul de fezabilitate, inclusiv cam toate planșele proiectului, din care le-am selectat pe cele mai explicative, pe care vi le prezint azi spre desfătarea ochilor. Doar a ochilor momentan, pentru că până la terminarea execuției mai trec minim 2-3 ani.

Enjoy:

Adnotare 2020-08-19 175333 Adnotare 2020-08-19 175359 Adnotare 2020-08-19 175423 Adnotare 2020-08-19 175455 Adnotare 2020-08-19 175525 Adnotare 2020-08-19 175545 Adnotare 2020-08-19 175611 Adnotare 2020-08-19 175759 Adnotare 2020-08-19 175828 Adnotare 2020-08-19 175906 Adnotare 2020-08-19 175928 Adnotare 2020-08-19 180118 Adnotare 2020-08-19 180243 Adnotare 2020-08-19 180339 Adnotare 2020-08-19 180826 Adnotare 2020-08-19 180928

 

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Pasajul Drajna: CNAIR a scos la licitație proiectarea și execuția

By on 18/08/2020

Vestea bună pe care o așteptam cu toții a sosit: Luni 17 August 2020 Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere – CNAIR, a scos la licitație, pe platforma electronică SEAP, proiectarea și execuția pasajului Drajna, detalii în anunț nr: CN1023700

Licitatie1

Valoarea totala estimată: 101.011.006,78 RON, aproximativ 20,89 milioane EUR.

Depuneri oferte până pe data de 02.10.2020.

Anunțare câștigător: 30.12.2020 ora 18:00.

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Epic moments in modern music history Ep. 5 – Depeche Mode on top of WTC

By on 18/08/2020

This is not epic. This is beyond epic. This is double epic.

One of the world`s most wanted bands of 1990, performing their biggest hit ever, on top of the New York tallest building, the famous World Trade Center.

WTC which is now gone.

This must be one of the biggest WTC tribute videos ever.

Almost at the end of the song, they look at each other and the most awesome smile appears on Alan Wilder`s face: „We are here! We are really doing it! We are singing Enjoy the silence on top of the world!”

Please enjoy the pure awesomeness:

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Părerea mea despre proiectul faraonic al PSD pentru Slobozia

By on 16/08/2020

Zilele trecute a fost lansat, într-o conferință de presă, proiectul electoral PSD pentru revigorarea spațiului viran din spatele direcției agricole a Sloboziei. Titlu proiect: PROIECT DE REGENERARE URBANĂ SLOBOZIA. Pagina proiectului aici.

Au curs râuri de cerneală tipografică, s-au aprins spiritele postacilor de partid, s-au vărsat nădufurile a 30 de neîmpliniri ale cetățenilor urbei.

Am promis să abordez și eu la rândul meu subiectul. O fac ceva mai târziu puțin, pentru că am avut alte priorități. O fac din perspectiva cetățeanului votant, căruia i se propune o promisiune electorală, pentru că nu e vorba de nimic mai mult.

O facem scurt, cu plusuri și minusuri:

Plusuri:

  • Chiar dacă au furat nițel startul campaniei electorale, PSD-ul sunt primii care au venit cu ceva concret
  • Proiectul valorifică o zonă parțial neutilizată
  • Este pentru prima dată când un proiect este asumat cu nume și prenume, deci cu responsabili în caz de eșec. Trebuie să ai tupeu, iar inițiatorii merită menționați pentru că se expun public în acest mod.

Minusuri:

  • Se neglijează, intenționat sau nu, marile probleme ale orașului: apa nepotabilă, canalizarea, parcarea subterană, depopularea și lipsa locurilor de muncă, plus multe multe altele.
  • E un proiect făcut pe genunchi, pe repede înainte, se vede după erorile din tabelele prezentate, web designerul nici măcar nu s-a obosit să verifice, organizația PSD, inițiatoare a proiectului, nici atât.

uc2

*captură de ecran de pe pagina viitorulsloboziei.ro, cu tabelele cu erori

  • Jumătatea cu orășelul copiilor nu se poate face deoarece primăria Slobozia deja a contractat cu ADR Sud Muntenia, “Regenerarea spațiului urban zona”Orășelul Copiilor” din Municipiul Slobozia”, COD SMIS 129160, detalii pe pagina Primăriei Slobozia aici. Deci pică, rămâne partea cu pub-uri
  • Prezintă un haloimis de restaurante, pub-uri și spații comerciale, cu spații de locuit la etajele superioare. Se cunoaște că cei care l-au creionat nu au experiență în mediul de afaceri, nu vrei să locuiești deasupra unui pub în care la două dimineața se cară pe trepte butoaie de bere. Sau nu vrei să ai pub într-o zonă unde nu ai acces de aprovizionare, sau unde primăria îți impune un program limitat de funcționare pentru că e zonă de locuit și deranjezi. Nu mai comentez poza aia cu magazinul Burberry London că mă umflă râsul.

uc3*captură de ecran de pe pagina viitorulsloboziei.ro

  • Într-un oraș în care nici o firmă serioasă nu vrea să vină pentru că nu are masă critică de cumpărători, tu speri să ai magazine de lux pe module de câțiva zeci de metri pătrați? Hai să fim realiști. McDonalds nu deschide un amărât de bistro cu hamburgeri dacă nu ai minim 100.000 de locuitori. Massimo Dutti? Lol.
  • Arhitectura, deși interesantă la prima vedere a unui nespecialist, nu are nici o legătură cu Slobozia, ci mai degrabă aduce cu piața sfatului cu turnul din Brașov, sau cu piețele centrale din Sibiu, Timișoara sau Oradea. Slobozia nu este un oraș habsburgic, genul acesta de arhitectură nu reprezintă „viitorul Sloboziei” ci mai degrabă un melanj nefericit de ev mediu târziu de burg german combinat cu niște elemente de mansardă pariziană, costisitoare, nepractice și greu de realizat.
  • Lipsa de viziune antreprenorială rezidă și din lipsa parcărilor din zona de servicii, fiind propusă una supraetajată, dar la sute de metri distanță, la nordul orășelului copiilor, blocând fațada blocului de locuințe adiacent (lucru care va crea proteste printre locatari, și opoziție la proiect). E nepractic și nu va avea succes. Imaginați-vă o doamnă care vrea să treacă necoafată și nemachiată tot „centrul vechi” ca să ajungă la salonul de înfrumusețare. Sau de omul care vrea să bea un expresso dimineața dar trebuie să facă 400-600 de metri pe jos de la parcare la cafea și retur. Am marcat cu roșu traseul între parcarea supraetajată și zona comercială/rezidențială.

uc4*captură de ecran de pe pagina viitorulsloboziei.ro

  • Din planul de urbanism zonal acolo este declarată zonă de dezvoltare pentru locuințe ANL, nicidecum zonă de restaurante și pub-uri
  • Nu se prevede valoarea proiectului, sursa de finanțare – din ce bani, perioada de timp pentru implementare. Mă rog, în ce a apărut în mediul online se făcea la un moment dat referire la un parteneriat public privat.
  • Mai apar 3-4 hectare de acoperișuri și spații betonate, care vor încărca suplimentar canalizarea pluvială, deja depășită, a orașului. Nu ar fi exclus să apară noi zone problemă cu inundații la fiecare ploaie de vară.

 

Propuneri de îmbunătățire Gorunescu:

  • Uitați de partea cu orășelul copiilor, e deja antamată
  • Uitați de chestia cu biserica între pub-uri și locuințe. Îți dai seama cum ar suna niște clopote între clădirile alea? Sunt deja o biserică plus catedrala în acest cartier.
  • Hotărâți-vă dacă vreți zonă comercială, culturală sau de locuit. În nici un caz nu poți denumi un cartier drept cultural în condițiile în care tu prevezi 630 de mp pentru cultură, dintr-un total de peste 30.000 mp. E ca și cum mi-aș denumi eu mașina antenă de recepție radio mobilă, pentru că am pe ea o antenă care reprezintă 2% din suprafața mașinii.uc5*captură de ecran de pe pagina viitorulsloboziei.ro
  • Rigole aparente care se vor umple la fiecare ploaie pentru că e canalizarea pluvială depășită de situație? Pavaj din piatră cubică în care femeile își vor rupe tocurile și părinții vor smuci cărucioarele copiilor? Nope. Uitați de ele, pavaj modern, neted, din granit antiderapant sau materiale similare.

UC7

*captură de ecran de pe pagina viitorulsloboziei.ro, cu pavaj de piatră cubică și rigole de ev mediu londonez.

  • Încercați să aduceți o arhitectură modernă, gen centrul Stuttgart sau Frankfurt sau similar, cu construcții moderne, nu cu mansarde de ev mediu.

uc6

*Captură google maps din centrul Frankfurt, la întâmplare. O adevărată privire în viitor, nu într-un trecut care nu ne reprezintă, nici pe locuitori, nici pe orașul Slobozia.

Părerea mea generală este că se lansează o perdea de fum pentru a încerca să se ascundă gravele eșecuri administrative ale administrației PSD din ultimii 30 de ani: Apă nepotabilă infestată cu compuși cancerigeni – celebra apă a lui Ionașcu, o canalizare ineficientă care inundă case și afaceri la fiecare ploaie mai serioasă, un oraș din care fug anual 1000 de locuitori, fără locuri de muncă, fără perspective și investitori de calibru, cu un centru urâțit de încă un proiect de „regenerare urbană” PSD eșuat – celebra groapă a lui Stoica, de fapt o combinație marca tot PSD (Liviu Dragnea -Walter Florian).

Deși ideea în sine nu este rea, mi se pare un proiect faraonic, utopic și irealizabil așa cum este gândit actualmente, și fără respect pentru prioritățile reale ale cetățenilor Sloboziei. La prețurile actuale, de 800-1000 EUR/mp construit, acest proiect va costa urbea 30-40 milioane EUR. Puneți-vă în sinea dumneavoastră, dragi cititori, următoarea întrebare: Dacă ați avea pe mână suma acesta, de investit în acest oraș, ce priorități i-ați da?

Dar, vă urez succes în implementarea lui, vorba unui prieten, „Abia aștept să beau o cafea în centrul vechi al Sloboziei”

Disclaimer: acest articol reprezintă propriile mele idei, nu este plătit de nici un partid, de pe nici o parte a eșichierului politic.

 

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

România trebuie să se schimbe din temelii (3) – Ce vreau eu de la primarul „meu”

By on 03/08/2020

Pentru că se aproprie începutul campaniei electorale pentru alegerile locale și lumea politică fierbe la foc mic, gata să dea în clocot, se fac și se desfac alianțe, apar și dispar potențiali „catindați” și a început deja o surdă bătălie electorală, e momentul să adaug episodul 3 al serialului „România trebuie să se schimbe din temelii”, de data aceasta cu pretențiile lui Gorunescu de la viitorul primar, al Sloboziei în cazul de față. Dar se poate extinde cu ușurință și la restul primăriilor din țară, și vom vedea în continuare de ce.

La 31 de ani de la revoluție, a venit momentul să ne scuturăm de mentalitățile de tip bolșevico-comunist, legate de edilul-șef: „A furat, dar a și făcut”, „Ne-a dat”, „A băgat”, „Lasă că e băiat bun”, „E de-al nostru, de-aici din sat”, „Da ce, vrei să vină ăilalți? Ăia sunt mai înfometați!”

A venit momentul să cerem socoteală edilului șef pentru modul în care gestionează urbea și mai ales bugetul clădit de noi, plătitorii de taxe și impozite locale, cu greu, cu sudoarea frunții, sau a spinării, după caz (ambele la fel de importante). Și, mai ales, să responsabilizăm primarul (fie el femeie sau bărbat) pentru managementul bun sau rău al orașului.

Concret, conducerea unei localități se poate compara cu conducerea unei companii foarte mari. Să zicem o companie multinațională cu 50.000 de clienți, ca să echivalăm cumva cu populația unei capitale de județ cum e Slobozia.
În mediul privat unde activez eu de niște decenii bune, dacă ești manager de companie, trebuie să dai socoteală patronatului care vrea profit (lunar, trimestrial și anual), și statului, care vrea impozit, lunar și/sau trimestrial prin balanțe/declarații fiscale, și anual prin buget. Pe lângă asta, trebuie să ai grijă permanent de satisfacția clienților tăi, care sunt cei care îți plătesc produsele sau serviciile. În plus, trebuie să ai în vedere salariații, finanțele, producția, comerțul, publicitatea, bunul mers și viabilitatea companiei în fața provocărilor din piață, sau lume – vezi pandemia de Covid-19.

Schimbarea pe care o întrevăd eu și care se va produce cu siguranță este profesionalizarea managementului public.
Adică primarul nu mai este (nu mai poate fi) un demagog care vine o dată la 4 ani, minte și cerșește voturi promițând că face și că drege, apoi se închide într-un turn de fildeș și face proiecte și combinații știute numai de activul de partid.

Primarul pe care îl voi vota eu, va veni cu o viziune/misiune, exact cum se procedează în mediul corporatist, de tipul: „Misiunea mea este creșterea nivelului de trai și a calității vieții în municipiul Slobozia”. Nu trebui să sune exact așa, dar vă puteți inspira de aici, free for all.

Veți spune: „Bine, bine, dar toți primarii de până acum au avut viziuni mărețe.”

Ok, de acord, pentru că viziunea nu era însoțită de strategii, de indicatori de performață, de asumarea de responsabilități, nu era bazată pe cifre și pe calcule exacte. Era doar un slogan gol, aruncat imediat după campanie, ca un panou electoral prăfuit.
Dragii mei concetățeni, marile companii locale sau naționale, care au succes, îl au pentru că în spatele lui se ascunde, pe lângă multă muncă și pasiune, și un management profesionist. Care pe baza viziunii acționariatului, creează o strategie multi-sectorială. Care ia în calcul toate variabilele, defalcă strategia pe fiecare domeniu și compartiment/sector al companiei. Dacă vreți, misiunea e ca la armată „Tot înainte până la victoria finală”, e frumos, sună bine și înălțător, dar mai apoi ai nevoie de un geniu militar care să facă strategia. Să așeze corpurile de armată acolo unde trebuie ca să câștige războiul. Apoi, ai un stat major care așează unitățile mai mici astfel încât să câștige fiecare bătălie, și tot așa, totul planificat piramidal în jos până la ultimul om.

Revenind la companii, trebuie să acorzi aceeași atenție și greutate compartimentul personal, celui contabil, juridic, celui de PR, precum cea pe care o acorzi producției sau comerțului. Degeaba ești cel mai tare fermier în producția de grâu, dacă nu știi să-l comercializezi sau să-ți faci un buget și un cash flow, și ai cheltuit mai mult cu salariile și producerea decât vei scoate din vânzarea lui. Vei da faliment, cum s-a și întâmplat cu mulți în acești 31 de ani de tranziție.

Ei bine, fix același „faliment” s-a întâmplat și cu multe din localitățile din țară. Au cheltuit mai mult decât au „produs” (a se citi colectat impozite), au contractat fonduri europene pe proiecte fanteziste, pe care mai apoi le-au pierdut, ca să contracteze alte împrumuturi ca să acopere găurile din finanțările pierdute, împrumuturi pe care le-au aruncat pe spinarea generațiilor viitoare. Practic nu au dat faliment așa cum este el perceput în mod clasic, ci au eșalonat datoriile în viitor. De ce? Pentru că pot, pentru că li se permite prin legislație, și, cel mai important, pentru că au văzut că scapă basma curată, că electoratul nu-i trage la răspundere.

Părerea mea sinceră este că primarul trebuie să fie un bun manager, stofă de CEO, de „executive”, de lider, și în primul rând de profesionist. Dacă tu nu ai condus în viața ta o gogoșerie, să plătești 3 salariați și taxele, să te asiguri că respecți cele nșpe autorizații de funcționare și zeci de legi diferite, în timp ce livrezi un produs care se caută, și să rămâi și cu profit la sfârșitul lunii, sau ca să fac analogie cu mediul public, dacă nu ai condus măcar o echipă de muncitori și nu ai manageriat un buget, să zicem de la spații verzi, panseluțe sau borduri, nu vei fi în stare să te descurci cu un buget de zeci de milioane de EURO, cu zeci sau sute de angajați și zeci de mii de contribuabili.

Mai mult decât atât, primarul de tip nou va  trebui să fie mult mai transparent cu intențiile și proiectele sale, să le etapizeze trimestrial, anual și multi-anual, să stabilească KPI-uri (indicatori de performanță), publicați către cetățeni, să raporteze periodic de informare, lunar sau maxim trimestrial, să aibă flexibilitatea de a redimensiona resursele umane și financiare alocate unui proiect dacă se schimbă condițiile pe traseu. Inclusiv să aibă tăria de a renunța la unele proiecte dacă acestea devin nefezabile sau în contradicție cu misiunea asumată public.

Exemplu, (aberez cu grație dar e de dragul demonstrației):

Eu, candidatul X la funcția de primar, dată fiind urgența problemei, propun următoarea soluție urgentă de potabilizare a apei din Slobozia, în termen de 6 luni, după cum urmează (puncte, puncte…titlul soluției – în acord cu vizinea politică)

Defalcată astfel pe următoarele 6 luni:

Pasul 1: în termen de x de zile, crearea unui colectiv de specialiști, dintre somitățile naționale, sau experți internaționali (dacă la noi nu  găsim), buget x lei, raportare publică pe date de… responsabil xulescu

Pasul2: în termen de x de zile, găsirea unei soluții tehnice, buget x lei, raportare publică pe data de…responsabil xulescu

Pasul3: Deschiderea unei licitații publice pentru achiziționarea soluției propuse, buget, raportare, xulescu

Pasul 4: Execuția și punerea în funcțiune, la fel, bugetat clar, raportare periodică către populație, același, project manager xulescu, ați prins ideea, nu-i așa? Ca să știm pe cine tragem la răspundere. Iar xulescu nu este neapărat un funcționar public îmbătrânit pe scaun, poate fi un manager de proiect angajat din mediul privat care este plătit pe baza indicatorilor din contract, pe durată determinată. N-ai făcut KPI-urile, ai zburat. Simplu. Nu-mi încarc organigrama cu personal extra specializat, contractez punctual.

Și îmi adun astfel proiectele pe care le am pentru Slobozia, adun bugetele, și , ce să vezi, cifra este muuuult peste ce e realizabil cu banii limitați ai orașului. Bun, vor spune toți candidații, trebuie să accesăm fonduri EU, vin acum 80 de miliarde pe exercițiul financiar 2021-2027, ar fi păcat să nu profităm.

Ok, vino cu proiecte publice, fă consultări pe bune, publicate pe toate mediile online și offline, asigură-te că fiecare contribuabil știe exact cum ai tu de gând să-i cheltui banii, și ai votul meu. Fă proiecte care să aducă plus valoare Sloboziei, transformă orașul într-un centru agro-industrial și comercial al județului, oferă teren, utilități, avantaje și scutiri de impozite investitorilor interesați, pentru că astfel vei putea ajuta crearea de noi locuri de muncă și stopa depopularea accentuată a Sloboziei. Care dacă mă întrebați pe mine, e o problemă gravă, de fond, a cărei rezolvare necesită mult creier, mult brainstroming, strategie multianuală, gândire analitică și consultare publică.

Asumă-ți niște indicatori de performanță în fața electoratului, foarte preciși: bani, resurse umane folosite, termen de execuție, persoana responsabilă.
Adică dacă tu, statul român, mă pui pe mine (ca firmă) să aduc până și cea mai mică chitanță pentru un pix și s-o declar în contabilitate, apoi statule român și tu trebuie să-mi declari mie, lunar, de câți lei ai cumpărat câte pixuri din banii mei (ca contribuabil) pe care îi gestionezi. De ce nu ai da socoteală lunar sau trimestrial? Ai ceva de ascuns?

Tu statule român, vii și mă controlezi pe mine ca firmă pe șaptișme mii de paliere și moduri, iar eu trebuie să mă conformez și să îți pun totul, transparent la dispoziție. Iar dacă am greșit, plătesc prețul.
Dar ați auzit vreodată de un primar că a plătit pentru erorile de management, care au îngropat bugete întregi și au antamat viitorul a generații? Nu, normal, pentru că legea e doar pentru unii, în administrație nimeni nu e responsabil sau mai bine zis responsabilizat. Doar cetățenii pot sancționa, la vot, odată la 4 ani, dacă își mai aduc aminte ce s-a întâmplat. Mulți probabil nu mai țin minte, pentru că au și ei altele mai importante pe cap.
Dar dacă tu (parlamentul) creezi, mai ales printr-un cadru legal complet nou, obligativitatea raportării și mai ales a asumării managementului orașului, se schimbă puțin raportul angajat (primar) și angajator (cetățean).

Pentru că hai să fim clari: primarul nu este altceva decât umilul servitor public al intereselor urbei. E de datoria ta să asfaltezi, sau să pietruiești, să „bagi” apă și canalizare, să plantezi flori sau copaci, să dai cu var pe pomi, să schimbi becuri arse etc. Vorba cuiva: „Să-i mulțumești unui primar că a asfaltat o stradă e ca și cum ai mulțumi bancomatului că ți-a dat banii”. Să fii primar nu este o virtute, nu este un premiu, nu te duci acolo să te împopoțonezi cu banduliera aia tricoloră la toate sindrofiile, ești un om care se sacrifică pe altarul binelui public. Nu ai înțeles asta, nu ai votul meu.

Fac o paranteză, mi se pare de o ipocrizie maximă să pui steagul țării pe tine. Cine a gândit și legiferat asta nu are prioritățile clar ierarhizate. Singurul care ar avea dreptul să poarte steagul tării pe piept este cel care s-a jertfit pentru ea – mă refer la cei răniți sau căzuți în luptă. Restul, ne-am făcut doar datoria, pentru care suntem plătiți, nu merităm nici un premiu special pentru asta. Vorbesc aici de drapelul național în apariții oficiale, de respectul oficialilor pentru țară și pentru noi, ca națiune, nu că te înfășori tu în tricolor la meciul naționalei. E o lege prost făcută și e dreptul meu să nu fiu de acord cu ea.

Schimbarea de paradigmă în relația electorat – aleși trebuie să vină din partea noastră, a cetățenilor. Noi trebui să ne cerem parlamentului dreptul de a ști cum sunt cheltuiți banii noștri, noi trebuie să avem posibilitatea, legală, de a controla  -inclusiv de exemplu cerând un audit independent de la o companie privată de audit – finanțele oricărei entități publice. Noi trebui să fim informați, „la zi”, despre stadiul tuturor proiectelor desfășurate de primării, indiferent dacă sunt interne, de digitalizare, juridice, financiare sau personal, sau cu rezultat vizibil public, de tipul investiții, programe sociale, artă, sănătate, educație, siguranță publică, ecologie, calitatea vieții, etc.

Dau un exemplu pozitiv: CNAIR-ul (Compania Națioanlă de Administrare a Infrastructurii Rutiere), care a pus aici la dispoziția publicului o hartă digitală cu informații despre marile proiecte rutiere în derulare, în care se poate vedea, lunar, cum evoluează fiecare proiect. Se raportează firma contractantă, valoarea contractului, stadiul fizic și cel financiar, se detaliază eventualele probleme.

Mai jos o captură de ecran cu sectorul 1 din autostrada Sibiu Pitești, care evoluează destul de bine, austriecii de la Porr au primit autorizația de construcție pe 9 martie 2020 și deja sunt la 15%, în condițiile în care în ultimele două luni a plouat 50 de zile adunat. Sunt șanse destul de mari să circulăm pe acest lot de autostradă înainte de termenul oficial de finalizare de 28.05.2023.

CNAIR raportare

Vedeți, o sumedenie de informații disponibile public, din care eu îmi pot face rapid o impresie educată despre stadiul proiectului și cum sunt cheltuiți banii publici. Este un exemplu de bune practici de management, implementate în domeniul public.

 

În concluzie, ce vreau eu de la primarul „meu”? Observați că am pus „meu” în ghilimele, că doar nu e al meu să-l iau acasă.

Vreau strategii clare, publice, pe fiecare mare domeniu: finanțe-buget, educație, siguranță publică, urbanism, ecologie, deșeuri, calitatea vieții, personal, comunicare, juridic, protecție socială, etc, pe absolut fiecare domeniu de responsabilitate al primăriei.

Vreau transparență (adică prezentarea întregii activități, a bugetelor și a graficelor de execuție), vreau asumarea activității, adică indicatori de performanță și persoane responsabile.

Vreau o relație de tip win-win, în care eu îți finanțez viziunea, iar tu o pui în aplicare în folosul meu. Pentru că da, este o diferență dar și o asemănare dintre mediul privat și cel public: în mediul privat se cheltuie un buget pentru un profit material, în mediul public se cheltuie un buget dar profitul nu este unul financiar, ci creșterea calității vieții și a nivelului de trai al contribuabilului.
O să sară acum comentacii de meserie în sus să-mi explice că nu se poate defalca bugetul unei primării până la pixuri. Că e prea mult de muncă. Că nu-l interesează pe nea Gheorghe de la islaz câte pixuri a folosit Lenuța de la taxe și impozite.

Ba se poate. Poate într-o zi copilul lui nea Gheorghe, care a făcut facultate la București, a văzut că la sectorul 3 se folosește semnătura electronică, care costă 100 de lei, în timp ce la primăria din Cucuieții de Sus se folosesc pixuri de 300 de lei pe an și hârtie de 1000 de lei. Și se duce la primar să-l informeze, că n-ai cum să le știi pe toate.
Și dacă primarul a fost ăla votat de mine pe gustul și pe sufletul meu, o să-i mulțumească și o să-l roage să-i dea numărul de telefon al primăriei de la sectorul 3, că el nu se pricepe să navigheze pe internet, dar vrea și el să „bage primăria în mileniul 3”, cum a promis la alegeri.
Și pe 31 ale lunii iese cu raportarea lunară să spună că a făcut o economie de 1200 de lei, bani pe care îi va folosi ca să planteze puieți de pomi pe străzile satului, ca să fie umbră și răcoare vara. Pentru că avea asta defalcat în strategia pe 4 ani de mediu, „Scăderea temperaturilor caniculare resimțite vara, prin creșterea numărului de arbori din sat”. Și va veni și cu un grafic de achiziție, plantare și persoană responsabilă, pe care-l va afișa la panoul din sat, până la finalizare.
Și atunci nea Gheorghe și cu fiul său îl vor mai vota un mandat, că iată, este un bun gestionar al banilor lor, în folosul lor, așa cum a promis.

Revin la problemele din Slobozia, pe care le-am sesizat eu, locuind aici de aproape 20 de ani:
Prioritatea și urgența zero a orașului Slobozia, de la mare distanță, este potabilizarea apei, pe care am detaliat-o mai sus. Apoi, să zicem canalizarea. Apoi vin problemele de fond: lipsa locurilor de muncă, depopularea, lipsa de locuințe, lipsa aproape evidentă de orice fel de urbanism (de exemplu Slobozia nu are niște bulevarde care să străbată orașul de la un cap la altul în afară de Matei Basarab), de x, de y, adăugați voi aici ce ați identificat fiecare, etc.
Pot să adaug și lucruri în aparență minore, dar care țin de calitatea vieții: lipsa de locuri de parcare, gunoiul omiprezent, care by the way, e o problemă de management al orașului, dar în același timp și una de educație a cetățenilor. Sau de exemplu faptul că cea mai mare distracție a tinerilor e să stea seara pe Chimiei, lucru care pe mine ca primar m-ar pune pe gânduri și aș căuta moduri prin care să transform Slobozia într-un oraș atrăgător pentru generația tânără. De exemplu, un calendar anual de festivaluri, concerte, concursuri de sporturi extreme și urbane, proiecții în aer liber, un lac artificial, o parc botanic, pereți pentru graffitti, you name it. Aș aduna toți acești copii frumoși și i-aș ruga să-mi spună ce au văzut prin alte părți și vrea ei să aibă în oraș. Eu am tot scris despre skatepark, mese de tenis, etc. Dar cel mai bun rezultat îl ai cu concurs de proiecte, cu implicarea publicului și cu oferirea unui sentiment de satisfacție că participă la crearea împreună a unui viitor mai frumos.
Pentru că nu a avut o strategie clară multi-anuală, Municipiul Slobozia a alergat de colo-colo ca o găină cu capul tăiat. „Nu  mai bună apa de la Amonil? Săpăm puțuri! S-au găurit țevile cu apa din puțuri? Schimbăm țevile! Vine apa cu trihalometani? Epurăm apa!” Am făcut o parcare subterană pe care nu ne-o mai permitem? O lăsăm așa! Dă Urbanul faliment? O lălăim! Etc

Managementul orașului din ultimii 20 de ani este o lungă listă de trial-and-error, de cârpeli administrative la probleme apărute tocmai pentru că nu a existat o gândire coerentă pe toate domeniile, care dacă era bine făcută minimiza și eventualele probleme, sau prevedea din start rezolvări alternative.
Un bătrân profesor de Autocad ne spunea în facultate: „O jumătate de oră în plus în fața calculatorului, pe care o consumi proiectând toate piesele și detaliile de prindere a unei piese metalice de structura de beton, salvează două zile pe șantier de sudură și cârpeli.”

Aveam să-i dau dreptate de nenumărate ori.

 

Ce aș mai vrea eu de la primarul „meu”? Pe lângă calitățile de „executive”? De strateg?

Să fie om. Să aibe inteligență emoțională, acel EI-emotional Intelligence despre care se tot vorbește că e la fel de important ca IQ-ul. Să manifeste empatie față de semenii lui care vin în audiențe cu probleme de rezolvat, unele minore, altele mari, altele care poate nu sunt de competența primarului. Să-i pese de oameni, de animale, de plante, de viață în general, în toate formele ei.
Pentru că degeaba ești tu un geniu administrativ sau executiv, dacă ești o canalie egoistă în sufletul tău.

Vrei votul meu? Bagă bine la cap și gândește-te serios să implementezi ce am propus mai sus, pentru că vine din urmă o altfel de generație, care va avea pretenții mult mai serioase față de cea a părinților noștri crescuți în comunism. Care nu mai poate fi prostită o dată la 4 ani cu „firimiturile de la masa stăpânilor”.

PS: aveam niște dubii personale dacă să includ articolul acesta în serialul „My town”, sau „România trebuie să se schimbe din temelii”, pentru că face parte din ambele sfere, dar mi se pare mai potrivită totuși a doua alegere, pentru că  în definitiv este vorba despre schimbarea noastră, schimbarea de mentalități și atitudini. Pentru că România nu e un concept abstract, noi suntem România. Țara asta este acolo unde este pentru că noi suntem așa cum suntem. Dacă vrem să se schimbe țara trebui întâi să ne schimbăm noi.

 

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn