Gorunescu.ro

Think. Feel. Give.

June, 2018

Despre intoleranță, manipulare, dezbinare și natura umană în momentele critice

By on 28/06/2018

 

emotional-manipulation

sursa foto aici

Am reușit de curând să termin serialul „Războiul din Vietnam” pe Netflix, un documentar excelent, despre una din cele mai mari greșeli din istoria SUA. Vi-l recomand, ca material de referință pentru a afla cât de jos poate ajunge o ființă umană. Nu vreau să vi-l povestesc, ci doar să menționez un comentariu, edificator, al unui martor ocular, comandant american în Vietnam:

„-Și iată, aveam aici niște puștani de 19 ani din Minessota, care în urmă cu 6 luni deschideau politicos ușa doamnelor la slujba de Duminică, iar acum, strivesc cu mâinile goale beregata inamicilor în tunelurile buncărelor din Vietnam.”

Totul însoțit de pozele cu tinerii la costum de acum 6 luni, plus declarația înfiorătoare a unui dintre ei, în care explica cum și-a anihilat inamicul în tunel.

Cutremurător.

Apoi, reporterul îi întreabă pe veterani, cum era să ucizi. Era simplu spuneau ei, nu îi consideram oameni, erau ba „gălbejiți”, ba „orezari”, ba alte cuvinte jignitoare și sub-umane, considerate de propaganda de război suficiente pentru a de-umaniza și depersonaliza inamicul, pentru a-l transforma în „ceva” simplu de anihilat, repetat, fără mustrări de conștiință.

Mai era ceva. Era ura. Era „eu sau el”, „noi sau ei”.

Ură iarăși atent gestionată de aparatul de propagandă, multiplicată atent de lanțul de comandă. „Câți gălbejiți ai ucis azi?” întreba un comandant. Body count. Ăsta era scopul pentru trupeți, să ucidem mai mult noi decât ei.

Și au reușit. La 58.000 de soldați americani morți, vietnamezii (nord+sud) se estimează că au pierdut în jur de 3.000.000 de oameni, soldați + civili.

Natura animalică a omului, singurul animal de pe planetă capabil să ucidă nu pentru a se hrăni, iese la iveală în momentele de criză, de supraviețuire, de război, de viață și moarte. Atunci nimic din ceea ce ai învățat o viață întreagă nu mai contează, se duc pe apa Sâmbetei principii și valori, devii un animal feroce, gata de absolut orice.

Constat, în ultima vreme în Romania, o polarizare a societății civile, o divizare din ce în ce mai adâncă.

În „noi” și „ei”.

Pe de o parte „strada”, „șobolanii”, „soroșiști”, „rezistenți”, „tefeliști” etc.

Pe de altă parte „penali”, „hoți”,„gio”, „psd ciuma roșie” etc.

Nu comentez acum cine ce parte susține, cine e televiziune de partid și cine nu, cine e într-o barcă sau alta.

Pe mine personal mă îngrijorează încrâncenarea, generalizările, dezumanizările și depersonalizările care sunt propagate pe toate canalele posibile, de tot mai mulți dintre concetățenii mei. În an centenar. Când ar trebui să ne gândim la unitate, la lucruri frumoase, la țara noatră centenară.

Mă îngrozește perspectiva unei polarizări atât de mari, încât să se ajungă la violențe, la război civil.

Deșteaptă-te române. Nu pusul mâinii pe furci și topoare mai rezolvă ceva în 2018. N-a rezolvat nici la 1907. Decât niște vieți aruncate la gunoi. Nu merită.

Deșteaptă-te române. Uită-te în oglindă. Gandește-te la tine, la familie, la prieteni. Dă-ți seama că nu ești tu ăla, intolerant și plin de ură. Nu te lăsa manipulat de toate intoxicările din jurul tău. Expune-i pe manipulatori. Demască stilourile plătite. Nu da share oricărei surse, doar pentru că îți place cum sună titlul și te gâdilă  la sentimente. Alege informație verificată, din mai multe surse serioase, fără comentariile autorilor, epitete, generalizări ale diverselor categorii sociale,  fără atacuri la persoană.

Trăim într-adevăr vremuri de criză, în care o parte din cei ajunși democratic la putere încearcă să-și confiște România, pe persoană fizică. Este părerea mea și nu mi-e teamă sau rușine s-o susțin. Pentru a-și susține demersurile, realizează că au în continuare nevoie de o masă de votanți loiali, pe care încearcă sa-i manipuleze pe toate căile. Dușmanul e „statul paralel” și alte bazaconii de adormit copii. Nu e nici un dușman invizibil nicăieri domnilor, este doar incapacitate de a manageria o țară, dublată de o agendă ascunsă, care iese în fiecare zi mai mult la iveală. Nu există nici un șobolan, binom sau tefelist gata să-ți sară la beregată pe stradă, în timp ce te întorci cu sacoșa de roșii de la piață, stimate simpatizant de stânga.

Daaaar, asta nu înseamnă că toți membrii sau simpatizanții PSD sunt infractori, penali, ciumați, etc. Am prieteni, colegi, rude, care sunt membrii PSD, sunt oameni absolut onorabili.

De cealaltă parte, ca reacție, unii dintre cei care nu sunt de acord cu ei, și care protestează tot perfect democratic, probabil sătui de protestat la un perete surd, gândesc din ce în ce mai des în termeni violenți. „Ciuma roșie trebuie eradicată”, „Mâna pe topor”, etc. Ce rezolvi cu violența? Nimic. Va aduce și mai multă violență, statul va reaționa, va trimite trupe. Carne de tun. Asta vă doriți? Să fiți carne de tun? Vrei să dai jos un partid sau coaliție? Se poate, dar democratic, în ziua votului. Altfel e lovitură de stat.

Protestele trebuie să rămână non-violente, avem deja o istorie interesantă și frumoasă a protestelor în România. Nu esți de acord cu ceva? Nici o problemă, ești absolut liber să protestezi. Frumos, pașnic, elegant, ironic, sarcastic. Dar întotdeauna, fără violență.

Am participat personal la proteste. Era o atmosferă unică, frumoasă, o simbioză a unor categorii foarte diferite de oameni, uniți în ceea ce consideră ei datoria cea mai importantă de cetățean, apărarea țării lor în fața avalanșei de ilegalități. Grosul protestanților erau și sunt oameni absolut onorabili, la fel ca și cei care susțin actuala putere.

Rugămintea mea pentru voi, din ce în ce mai mulți, din ambele tabere, care deveniți pe nesimțite belicoși, este să fiți toleranți unii cu alții, există și oameni buni și de treabă, la fel cum există și uscături în pădure. Dar nu trebuie să generalizăm, nu trebuie să dezumanizăm, trebuie să rămânem oameni. Lupta „sindicală” trebuie să se dea pe principii, idei, proiecte, acțiuni.

Niciodată contra oamenilor.

Varianta B este Mineriada, urmată de Vietnam. Dă click și meditează la asta:

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Dragnea și șobolanii

By on 14/06/2018

Atenție: Urmează imagini care vă pot afecta emoțional.

 

Imediat după fraza lui Dragnea cu „inamicii” „paraleli” „șobolani” de la mitingul PSD, tot internetul a sărit în sus.

Well, eu înțeleg că politica e cam tânără la noi și nu suntem învățați cu manipulările subliminale. Așa că facem lumină în subiect cu exemple.

Propaganda de război americană în anii 40 depersonifica inamicul japonez, italian și german, transformându-i în șobolani. Niste animale respingătoare, nu-i așa, care răspândesc ciuma și holera, care trebuie exterminați, fără remușcări:

5-02pic3

6160a4ae2fdc0d43a1e6ac0217d590b0

mp8332

Americanii nici măcar ei n-au fost originali, propaganda nazistă depersonalizând evreii, inclusiv în postere în limba rusă pentru teritoriile ocupate.

img_1054

Rat_propaganda

advert 2

După cum ne-a învățat istoria, propaganda nazistă a luat foarte multe forme, reușind să convingă oameni altminteri normali la cap să comită atrocități în masă. Manipularea regimului nazist a fost dusă la nivel de artă, folosind imagini puternice vizual, depersonificând „inamicul” evreu, transformându-l într-un animal incomod și periculos, care trebuie eradicat.

Concluzia, lesne de tras pentru un om cu minim bun simț:

Dl. Dragnea are niște consilieri foarte buni, experți în manipulare, dar care nu au inventat roata, nici apa caldă.

Să folosești tactici de manipulare în masă, împotriva propriei populații, a propriilor alegători, în mod constant, zilnic aproape, mă face însă să cred că acești consultanți și-au atins limitele. În momentul când tu nu mai poți să raliezi mase mari de oameni în jurul unor idei progresive, a unor idealuri, a unor principii, a unor proiecte de țară, și trebuie să folosești tactici de gherilă psihologică, ai o problemă de fond gravă. Iar problemele de fond grave, decontează grav, mai devreme sau mai târziu.

E an centenar și ar trebui să avem preocupări care să ne unească, nu să ne dezbine. Din păcate, din zona politicului vin numai mesaje de dezbinare. Suntem singuri, nu ne putem baza pe ei, dacă vrem să ne facem sărbătoarea. Dacă vrem să suflăm în lumânarea României de 1 Decembrie.

Trist.

 

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

De ziua copilului

By on 01/06/2018

Nu, nu e odă copiilor de 1 Iunie.
Ieri, micul orășel prăfuit de provincie Slobozia a fost scuturat din amorțeală de știrea că doi copii de clasa a 10-a au fost luați de ambulanță după o supradoză.

Întotdeauna am gândit despre mine că sunt un tip tolerant, cu vederi largi, că fiecare om ar trebui să aleagă liber ce viață duce, atât timp cât alegerile lui nu se răsfrâng negativ asupra celor din jur. Fiecare om cu discernământ și liberul arbitru. Lucruri pe care nu le ai complet definite în clasa a 10-a. Adulții, fie ei părinți sau profesori, societatea în ansamblu, au niște roluri și niște responsabilități față de copii. Că tot e ziua lor azi.

Pentru mine e destul de clar că dacă alegi să te sinucizi cu otravă de șoareci și solvenți organici, îți lipseste grav partea cu discernământul. Nu vorbim aici de un adult, care în cunostință de cauză decide să bea un pahar sau 10, sau să tragă un fum (de care fum vreți voi).

Deci noi ăștia peste 18, ce facem?

Păi am putea începe, eventual, să începem să medităm la subiect. Poate găsim niște răspunsuri personale, în loc să ignorăm fenomenul.

Dăm play aici și lăsăm puțin emoțiile să se decanteze, poate mâine iese ceva bun:

 

 

 

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn